10 destinaţii mitice din România

1. Podul lui Dumnezeu

Este unul din cele trei poduri naturale existente în întreaga lume şi al doilea ca mărime din Europa. Situat în comuna Ponoarele, lângă Baia de Aramă, județul Mehedinţi, este singurul pod deschis circulaţiei rutiere. Legendele născute în jurul acestui pod natural sunt numeroase. Una din legende spune că, în trecut, în peştera Ponoarele locuia însuşi Necuratul. La rugile oamenilor de a-l alunga din loc, Dumnezeu a lovit tavanul peşterii, prăvălind-l peste intrare. Faptul nu l-a împiedicat pe Diavol să iasă la suprafaţă prin a doua ieşire a peşterii, agăţându-se cu mâinile de un deal. O altă legendă spune că podul a fost construit de Dumnezeu pentru a-l ajuta pe Sfântul Nicodim să scape de furia sătenilor. Se spune că Sfântul Nicodim căuta o cascadă care i s-a arătat în vis pentru construi o mănăstire. Ajuns în satul Ponoarele, este acuzat de săteni de furt şi alungat. Pentru a-l ajuta să scape, Dumnezeu a creat atunci, cu o simplă mişcare a mâinii, podul. Oamenii care trăiesc prin preajmă spun că maşinilor care trec podul li se strică frânele, însă Dumnezeu are grijă ca aceştia să îl treacă în siguranţă.

2. Lacul fără fund

Lacul fără fund sau Lacul Vulturilor, cum mai este numit de localnici, este situat în apropiere de Gura Siriului, judeţul Buzău. De numele locului se leagă două legende. Prima spune că acest lac ar fi fost sălaşul de primăvară al vulturilor. Este locul în care se adună vulturii pentru a-şi învăţa puii să zboare. De aici şi numele de Lacul Vulturilor. A doua poveste nu are nicio legătură cu denumirea. Legenda spune că un cioban, sătul de meseria lui, îşi aruncă toiagul în lac, îşi părăseşte turma şi pleacă în lume. După multă vreme, îşi găseşte toiagul plutind pe Dunăre şi, cuprins de nostalgie, se întoarce la vechea sa meserie. Deşi îi se spune Lacul fără fund, lacul are în realitate doar vreo 2.5 metri adâncime.

3. Focurile vii din Buzău

Focurile vii din Buzău, un fenomen unic în Europa, sunt pe cât de fascinante, pe atât de simplu de explicat. Emanaţiile de gaze existente în unele zone, în urma frecării cu solul se aprind şi produc flăcări. Încărcătura mistică a locului a născut o multitudine de poveşti şi obiceiuri, cele mai cunoscute dintre ele fiind flacăra olimpică, ce rămâne aprinsă pe toată durata Jocurilor Olimpice.

4. Biserica de sub apă

Deşi ascunsă de ochii curioșilor în cea mai mare parte a timpului, în zilele secetoase, în localitatea Beliş, din Cluj, ies la suprafaţă ruinele unui biserici vechi de câteva sute de ani. Povestea spune că, auzind de o viitură puternică ce avea să lovească satul, locuitorii săi au decis să îşi ia familia, animalele şi ce aveau mai de preţ şi să se mute pe cealaltă coastă a Ungurului. Atunci când turlele bisericii sunt acoperite de apă, fundaţia acesteia se află la mai bine de 30 de metri adâncime.

5. Peştera Polovragi

Despre peştera Polovragi, situată pe malul Oltețului, se spune că ar fi fost folosită de Zamolxe, zeul suprem al dacilor, ca punct de trecere către cetatea Sarmizegetusa. Zamolxe intra în adâncuri şi ieşea peste munţi la cetatea Sarmizegetusei. Legenda mai spune că peştera ar fi ticsită cu comori ascunse daci, însă toţi cei care s-ar fi aventurat în căutarea lor au avut parte de morţi tragice. Locuitorii vorbesc despre fenomene greu de explicat care au loc în împrejurimi, de ciobani cărora le-au dispărut oile, văcari care au rămas fără vaci, nuntaşi cărora le dispăreau de pe mese băutura şi mâncarea, ceea ce a făcut ca locul să primească denumirea de „Triunghiul Bermudelor din Oltenia”.

6. Lacul Roşu

Teoretic, Lacul Roşu s-a format în urma unei furtuni când o bucată desprinsă din Muntele Ghilcoș a blocat pârâurile Licaș, Valea Oii şi Pârâul Roşu. Legenda spune însă că, în timpul furtunii, bucata de munte prăvălită a căzut peste nişte ciobani aflaţi cu oile la păscut în zonă. Culoarea roşiatică a lacului este dată de sângele ciobanilor ucişi care şi acum iese la suprafaţă. De aici i se trage şi numele de Lacul Ucigaş. O altă versiune a legendei spune că lângă Lacul Roşu trăia o fată frumoasă care se îndrăgosteşte de un voinic. Nu apucă să se cunune pentru că flăcăul pleacă în armată, iar fata este răpită de un tâlhar şi obligată să îl ia de bărbat. Disperată, fata a început să plângă şi să se roage. Munţii au şi înţeles strigătul fetei şi, cu un sunet îngrozitor, stâncile au pornit la vale acoperind tot ce stătea în cale, inclusiv pe tâlhar şi pe fată.

7. Balta Vrăjitoarelor

Nu foarte departe de Bucureşti, în pădurea Boldu-Crețeasca, există o baltă pe cât de mică, pe atât de temută de localnici. Deşi diametrul ei nu depăşeşte 5 metri, despre baltă se spune că ar fi blestemată, înconjurată de forţe din alte lumi. Este, de fapt, locul în care se adună vrăjitoarele în nopţile de Sânziene, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Andrei, când se crede că se deschid temporar porţile altor tărâmuri. Mai mult, în ciuda dimensiunilor mici, balta nu seacă niciodată şi pare că este fără fund.

8. Lacul Ochiul Beiului

Conform legendei care stă la baza formării Lacului Ochiul Beiului, în vremuri străvechi, ţinutul era stăpânit de un pașă hain care avea un fiu de o frumuseţe rară, cu ochii de un albastru infinit. Într-una din zile, aflat la vânătoare, tânărul se îndrăgosteşte de o fată de vlah care era cu oile la păscut. Auzind una ca asta, pașa dă ordin ca fata să fie ucisă. Când tânărul bei află de fapta tatălui şi o găseşte pe fată fără suflare, decide să îşi ia viaţa. Din jertfa şi lacrimile sale s-a născut lacul.

9. Ada Kaleh

Povestea insulei Ada Kaleh, fâşia de pământ din mijlocul Dunării, începe undeva în vremea zeilor şi se termină în 1970, când s-a hotărât construirea barajului Porţile de Fier I. Legenda spune că insula ar fi fost locuită încă din antichitate şi până şi Hercule ar fi încercat să o cucerească. Poziţia strategică şi bogăția insulei, supranumită „micul Gibraltar”, au făcut ca de-a lungul timpului să fie îndelung disputată între imperiul austro-ungar şi cel otoman. În 1970, legendara insulă este dinamitată şi acoperită de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I.

10. Lacul Nerei

Despre lacul situat pe malul stâng al Nerei, legenda spune că Dracul a pus odată pariu cu un moşneag că poate frige un cap de ţap fără ca acesta să zâmbească. Din cauza jarului puternic, buzele Dracului s-au ridicat, dezvelindu-i dinţii ca într-un zâmbet. Se spune că, de ciudă, dracul s-a aruncat în lac şi s-a înecat. În realitate, lacul s-a format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri.

www.ziare.com

Categoria: Mistere

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad