A descoperit Sauniere comoara templierilor? (I)

La începutul erei creştine, Rhaede (viitorul Rennes-le-Château) era al treilea oraş ca mărime în regatul vizigot. Legendele spun că vizigoţii au furat, în incursiunile repetate pe care le-au întreprins contra Romei, o parte din comoara Templului din Ierusalim.      În Evul Mediu timpuriu, Rennes-le-Château a devenit unul dintre cele mai importante centre ale catarilor (secta maniheistă creştină), dar a fost distrus aproape în întregime de cruciaţi, în timpul masacrului din 1244. În anul 1300 însă, oraşul a fost refăcut de cavalerii templieri, care şi-au stabilit aici unul dintre cele mai importante comandamente.
În mod misterios, pe 13 octombrie 1307, când templierii au fost arestaţi din ordinul papei, fortăreaţa din Rennes-le-Château a fost singura care a scăpat neasediata de armata franceză, iar membrii ordinului s-au retras în anonimat. Pentru posteritate, Rennes-le-Château a devenit cunoscut însă abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, datorită abatelui François Bérenger Saunière. Acesta a fost preotul bisericii din Rennes-le-Château din 1885 până în 1917, când a murit, la vârsta de 65 de ani. În timp ce renova edificiul, Saunière a găsit, într-unul dintre beciurile acestuia, două pergamente (ulterior s-a stabilit că aveau o vechime de aproximativ 850 de ani) care conţineau mesaje codificate. Unul dintre ele, relativ uşor de descifrat, se referă la istoria unei vechi linii regale, stinsă de mai bine de 1.000 de ani – regii merovingieni sau regii sacri.
Celălalt, din care s-a păstrat doar prima pagină (cu o schiţă, mai multe simboluri esoterice şi sintagma „Et în Arcadia ego”), s-a presupus că descrie locul comorii cavalerilor templieri. Cert este că, la scurt timp de la descoperirea pergamentelor, Saunière a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Franţei: a cheltuit o avere colosală pentru renovarea bisericii, construirea unui castel gotic şi amenajarea mai multor grădini, pe care le-a populat cu plante şi animale exotice. Domeniul lui Saunière s-a transformat repede într-un loc de întâlnire a elitelor Europei. Cazul abatelui a ajuns la Vatican, Saunière a fost chestionat în legătură cu provenienţa averii sale, dar Papa a refuzat timp de şapte ani să pronunţe vreun verdict împotriva preotului din Rennes-le-Château, până în 1911, când, în urma presiunilor repetate ale cardinalilor, acesta a fost excomunicat.
Orăşelul francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, înconjurat de o atmosferă de secretomanie şi dând impresia că ascunde date care, odată scoase la iveală, ar putea provoca un veritabil cutremur în gândirea religioasă şi în societatea creştină de azi. A fost oare implicat François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure aşezări în dificila sarcină de a păstra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos şi Maria Magdalena?
De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă, teologii şi ocultiştii au analizat acest caz din toate unghiurile posibile, iar cercetătorii au căutat mărturii în sprijinul acestei poveşti „eretice” care, dacă s-ar confirma, ar distruge din temelii creştinismul. Unii dintre ei susţin că o asemenea dovadă incontestabilă ar fi fost deja găsită, graţie britanicului Ben Hammott, producătorul documentarului „Legătură de sânge”. Hammott a devenit interesat de misterul de la Rennes-le-Chateau în 1997, când a văzut un documentar realizat de Henry Lincoln, un specialist în misterele sacre. Fascinat de istoria aşezării, el şi-a început propria investigaţie, iar în 1999 a venit la Rennes-le-Chateau pentru a încerca să descifreze unele dintre presupusele indicii ascunse aici, mai ales în decoraţiunile bisericii înălţate de Sauniere, pe care le-a considerat referiri evidente la enigma controversatului mariaj al lui Iisus.

O descoperire de senzaţie

Urmând aceste semne şi unind punctele indicate de ele, Hammott a reuşit să schiţeze o hartă care l-a condus la un munte din apropierea oraşului. În urma unei expediţii de recunoaştere a locurilor, Hammott a descoperit o grotă în acel munte, pe care s-a decis să o exploreze. Înarmat cu o cameră video, s-a aventurat înăuntru şi la un moment dat a întâlnit o firidă strâmtă, ce nu i-a mai permis intrarea. A avut însă inspiraţia să lege camera – care în acest timp filma totul – cu o frânghie şi a coborât-o în crăpătura din stâncă. Atunci când a tras-o înapoi şi a privit filmul, a rămas stupefiat: aparatul înregistrase prezenţa a ceva straniu, ceva ce semăna cu un mormânt conţinând trupul, aparent mumificat, al unui om, acoperit cu un giulgiu pe a cărui pânza era desenată steaua Ordinului Templierilor!
Un an mai târziu, beneficiind de o cameră mult mai sofisticată, Hammott s-a reîntors la Rennes-le-Chateau şi a făcut o nouă înregistrare, care a scos în evidenţă detalii şi mai şocante. În interiorul firidei din stâncă se afla o cruce mare de lemn, o pânză având pictată pe ea Steaua lui David, bucăţi de pergament şi cufere, unele dintre ele deschise şi lăsând să se vadă monede şi bijuterii, risipite împrejur. „Singura cale de acces în cavitate este o crăpătură îngustă. Prin ea am introdus cameră, să pot filma. Ultima oară când am fost acolo am descoperit că o parte din tavanul grotei se prăbuşise, avariind unele dintre obiectele de pe podea. Giulgiul ce acoperea trupul părea intact şi am remarcat doar o uşoară deplasare a unui colţ al său. În plus, cavoul era mai uscat la prima mea vizită, probabil că prăbuşirea tavanului făcuse ulterior să se prelingă apa din stâncă. Mulţi m-au întrebat despre locaţia acestei grote, dar din motive evidente am refuzat să le-o dezvălui. Pot spune doar că se afla foarte aproape de Rennes-le-Chateau şi că mai mult ca sigur părintele Berenguer ştia de existenţa ei”, susţine cercetătorul britanic. El a mai dezvăluit că grota pare a fi o cavitate naturală, lărgită ulterior de mâna omului. Probabil, crede Hammott, era un loc în care Templierii şi-au ascuns comorile şi s-au refugiat şi ei, temporar, atunci când membrii Ordinului au fost arestaţi în masă, spre a scăpa de răzbunarea lui Filip, regele Franţei. În orice caz, britanicul este convins că Templierii aveau legături cu cel puţin o familie din satul (pe atunci) Rennes-le-Chateau şi că secretul a fost transmis din generaţie în generaţie, până ce abatele Antoine Bigou – parohul abaţiei locale pe la 1774 – a intrat în posesia lui, prin intermediul unei aristocrate, ultima păstrătoare a tainei.

Steaua lui David şi Crucea Templierilor

Potrivit cercetătorului Nicholas Haywood, până la Revoluţia Franceză, mai multe familii din mica nobilime locală, precum Blanchefort, Aniort, De Negre şi De Hautpoul, au vegheat asupra mormântului. Când ultima lor reprezentantă a pierit, fără a lăsa urmaşi, ea a transmis secretul, probabil că urmare a unei hotărâri luate cu multe veacuri înainte, într-o asemenea eventualitate, preotului local, Bigou. Ulterior, acesta l-a comunicat sacerdoţilor ce au venit după el, la Rene-le-Chateau – Sauniere, Boudet şi Gelis. Dar probabil că după moartea lui Sauniere cavoul din grota s-a deteriorat până la ruină şi intrarea a fost blocată. Înainte ca acest lucru să se întâmple, sugerează Haywood, Sauniere a putut lua unele dintre obiectele de preţ aflate acolo – ceea ce explică de ce unele cufere erau deschise.
Preotul fusese avertizat să nu facă acest lucru şi moartea lui ar fi putut fi cauzată de încălcarea acestei interdicții. Printre obiectele aflate în interiorul grotei, Hammott a reuşit să identifice şi o carte şi mai multe potire, datând probabil din secolul XIX, ceea ce sugerează că aici s-au desfăşurat unele ceremonii religioase. Britanicul nu a putut descifra, de pe cotorul cărţii, decât câteva litere curbate, printre care „L”, „E”, „D”, „F”, „H”, „I” dar spune că doar atunci când se va reuşi pătrunderea în grotă se va afla cu adevărat ce mister ascunde această carte. Tot atunci va deveni evidentă prezenta alături a crucii de lemn şi a Stelei lui David, precum şi a giulgiului cu crucea Templierilor, ce acoperă rămăşiţele pământeşti ale misteriosului personaj îngropat acolo.

Categoria: Mistere

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad