Alegerile care nu schimbă nimic

Mâine este o zi mare pentru organizaţia judeţeană a PNL Gorj. Pentru prima dată după vreo şase ani, se organizează nişte alegeri normale, nu unele unde se poate aştepta cineva la vreo surpriză. Înainte, era un candidat, iar ceilalţi nu contau. Acum, sunt patru şi e cam acelaşi lucru.

Nu ştiu dacă va fi vreo diferenţă notabilă în acest partid după alegeri, pentru că, în definitiv, lupta se dă, aşa cum am mai spus şi cum, de altfel, a remarcat toată lumea, între două partide: PSD şi PD-L. Poate doar că va deveni o dependinţă a uneia dintre formaţiunile menţionate şi preşedintele va fi criticat de cei care au avut altă opţiune. Nu ştiu, având în vedere autoritatea de care dau dovadă candidaţii la preşedinţia partidului, dacă membrii formaţiunii o să accepte noul lider şi o să se plieze pe opţiunile şi viziunea lui. Aici ar mai fi de completat faptul că nici din acestea două nu prea au cei doi candidaţi.

Planuri politice de genul „voi fi, voi face, voi drege” nu ştiu dacă rezistă patru ani de zile. Nu ştiu dacă rezistă măcar doi, până la alegeri când, de altfel, se va vedea concret ce se întâmplă cu PNL-ul. În definitiv, pe plan local, accederea la putere în partidul acesta nu presupune decât un singur lucru: reprezentativitate la negocierile cu celelalte două. Mai este şi cazul în care reprezintă o poliţă care trebuie plătită, pentru anumite funcţii sau contracte primite în trecut. În rest, nimic nou, după aceste alegeri interne. Dimpotrivă, taberele se vor coagula şi mai mult şi animozităţile vor fi vizibile. Şi nu mă bazez pe nişte prezumţii fără fundament ci pe afirmaţiile făcute, public sau nu, de către candidaţi. S-a vorbit mult despre prigoana care va urma în formaţiune după alegeri. Asta pentru că actualii candidaţi şi majoritatea susţinătorilor lor, la nivelul politic la care se află, consideră că aceia care nu au fost cu ei, au fost împotriva lor, deci trebuie îndepărataţi, marginalizaţi şi, eventual, eutanasiaţi.

Mergând pe acest principiu „constructiv” e evident că şi cei aflaţi de partea cealaltă a mesei, vor reacţiona, vărsându-şi „of”-ul pe unde apucă. Este păcat totuşi, pentru că, repet, indiferent cine va câştiga alegerile din PNL, lucrurile nu se schimbă prea mult în favoarea partidului. Până acum am auzit plângeri şi de o parte şi de alta, fiecare dintre cei doi, Dian Popescu şi Angheloiu, fiind acuzaţi că sunt „persoane cu care nu se poate comunica”, pentru că reprezintă fie interesele PD-L, fie cele ale PSD. De ce e nevoie de atâta comunicare, nu prea pot să îmi dau seama, pentru că, în definitiv, conlucrare efectivă, în administraţia publică, între cele trei nu există. Niciunde, indiferent că vorbim de primării, Consiliul Judeţean sau vreo direcţie sau unitate economică de stat.

Aşa că, inevitabil, apare întrebarea: de ce atâta înverşunare împotriva unui candidat sau a altuia? O explicaţie ar fi voturile pe care le aduc la alegerile locale, care se apropie. Dacă PNL va rezista, în formula adoptată după alegeri, până la locale, atunci, într-adevăr, se va vedea şi de ce unii sau alţii au tras cu dinţii pentru ca funcţia să fie ocupată de Popescu sau Angheloiu. Despre ceilalţi doi, Navlea şi Modrea, aş vrea să spun mai multe, dar nu pot. Nu prea am ce. Probabil doar faptul că ar fi fost bine dacă bătălia se dădea doar între ei doi…

Categoria: Editorial

Tags: alegeri, featured