Subiectul Zilei

Pensionar cu 5 bani în buzunar

Are 70 de ani şi este pensionar din 1995. A ieşit la pensie într-o zi de 1 aprilie şi acum pensia pe care o primeşte i se pare o mare păcăleală. Din patru în patru ani este păcălit că, dacă votează într-un fel sau altul, îi va fi mai bine. Deşi alegerile nu sunt pe 1 aprilie, promisiunile electorale se dovedesc a fi păcăleli.

Faptul că pensionarul gorjean Sava Golat trebuie să-şi trăiască viaţa dintr-o pensie de 370 de lei RON nu este o păcăleală, ci o realitate. Ieri, acesta a venit la mitingul organizat pentru pensionarii nemulţumiţi, să le arate la guvernanţi câţi bani are el în buzunar. O monedă de 500 de lei vechi, adică 5 bani noi. Atât avea bătrânul Golat în buzunar, dar alţi pensionari din jurul lui ziceau cu un zâmbet amar că acesta este un caz fericit. Bătrânii îşi fluturau cupoanele de pensie, pe care puteam citi 47 de lei, 128 de lei, 54 de lei... Unul mai necăjit decât celălalt, bătrânii spuneau că nu mai vor decât ca Dumnezeu să se milostivească de ei şi să îi ia la El.

A uitat gustul cărnii

Sava Golat a lucrat o viaţă întreagă la Uzina Mecanică Sadu. Este pensionar de peste zece ani şi spune că trăieşte în sărăcie. Cu lacrimi în ochi, bagă mâna în buzunar şi scoate o monedă de 500 de lei vechi, ceea ce înseamnă cinci bani. „Ăştia sunt toţi banii pe care îi am până la pensie şi mai sunt câteva zile până atunci. Nu ştiu nici eu cum trăiesc de la o pensie la alta, că după ce plătesc datoriile nu rămân cu nimic”, spune bătrânul plângând.

Întrebat totuşi cum se va descurca, având în vedere că banii nu îi ajung nici de pâine, Sava Golat a mai făcut o mărturisire. „Oricum mănând doar pâine şi cartofi. Vă spun cu toată sinceritatea că am uitat gustul la carne. Am uitat. Sunt bătrân, nu cred că mai apuc să mănânc carne”, a spus pensionarul.

Acesta nu a renunţat numai la carne, ci la multe altele. La început a renunţat la telefon, apoi s-a debranşat de la apa caldă şi de la căldură. Astă-iarnă băga reşoul în priză doar atunci când era foarte frig, pentru că nu voia să-şi dea toată pensia pentru factura de electricitate.

Nu vor să plece cu datorii pe lumea cealaltă

Deşi bătrâni şi fără bani, pensionarii care au protestat ieri la Târgu Jiu aveau în comun faptul că nu le place să aibă datorii. „Nu vreau să plec pe lumea cealaltă, lăsând datorii pe lumea asta”, ne-a explicat o bătrână, făcându-şi semnul crucii. Aceasta ne-a spus că a ajuns să cumpere pâine pe caiet de la un chioşc de lângă blocul în care locuieşte, dar cum ia pensia, cum se duce şi plăteşte. La întreţinere mai are datorii şi ar vrea să scape de ele, dar nu poate. „Am 800.000 de lei datorie la întreţinere, că nu am mai putut să plătesc. M-am îmbolnăvit şi a trebui să dau banii pe medicamente. Dar plătesc la pensia care vine. De Paşti nu am cumpărat decât ouă să roşesc şi un cozonac. Nu pot să cheltuiesc banii pe mâncare dacă ştiu că am datorii, că nu e bine. Asta este, dacă Dumnezeu a vrut să nu am bani, asta este”, spune bătrâna.

Roxana Stoian

Sărăcia i-a scos pe bătrâni în stradă

Circa 300 de pensionari au protestat ieri în Piaţa Prefecturii din Târgu Jiu, începând cu ora 9.00. Pensionarii spun că au urmărit prin protestul lor să sensibilizeze autorităţile cu privire la problemele pe care le au: pensii mici, medicamente scumpe, condiţii de spitalizare proaste etc. Pe parcursul mitingului, bătrânii au scandat lozinci împotriva actualei guvernări, dar şi a celor precedente, şi au afişat pancarte pe care se putea citi „Cuţitul e la os, vreţi să curgă sânge pe jos?”. Prezenţa la miting a fost destul de redusă şi nici măcar pensionarii nu credeau că protestul lor va avea efect, dar au ameninţat că vor apela pe viitor la soluţii radicale. Deocamdată au în plan tot un miting de protest, care va avea loc pe 9 mai la Bucureşti, la care sunt aşteptaţi participanţi din întreaga ţară.

Ziua Internaţională a Muncii a fost pentru pensionarii gorjeni un prilej de a ieşi în stradă să-şi strige păsurile. Au muncit o viaţă întreagă, iar pensiile celor mai mulţi dintre ei sunt de mizerie. O realitate pe care autorităţile susţin că o cunosc, dar ridică din umeri atunci când li se cer soluţii. „Asta este situaţia!”, le transmite protestatarilor prefectul de Gorj, Ştefan Popescu Bejat.

«Am votat să trăim bine/ Dar trăim de azi pe mâine»

Pensionari trişti, pensionari revoltaţi, pensionari resemnaţi... În Piaţa Prefecturii din Târgu Jiu, sute de persoane şi-au strigat ieri păsurile. Au cerut pensii mai mari, medicamente gratuite şi compensate în farmacii, facilităţi la plata întreţinerii. Cu alte cuvinte, şi-au cerut dreptul la o viaţă mai bună.
Mitingul în sine a fost paşnic, dar mesajele de pe pancarte erau destul de dure. „A ajuns cuţitul la os, vreţi să curgă sânge pe jos?”, „Am votat să trăim bine/ Dar trăim de azi pe mâine“, „Vă spunem noi vouă, va fi mai tragic ca-n ‘89”, sunt numai câteva dintre mesajele pensionarilor.

Alături de liderii pensionarilor a luat cuvântul şi Constantin Retezeanu, preşedintele Uniunii Judeţene a Sindicatelor Libere (UJSL) Gorj. Acesta le-a cerut pensionarilor să lupte pentru drepturile lor şi să nu cedeze, pentru că altfel nu vor fiu luaţi în seamă.
„Cum este posibil ca aceia care au lucrat peste 20 de ani în schimburi de noapte, care n-au dormit o clipă să nu-şi primească sporurile pentru grupele a I-a şi a II-a ? Este o crimă naţională să nu ni se acorde aceste drepturi, iar despre recorelarea pensiilor nu putem spune decât că s-au făcut discrepanţe mari. Până în 1966 nu s-a trecut salariul, ci doar categoria şi locul de muncă. Nu s-au interesat să afle care erau salariile pe vremea aceea, ci s-au mulţumit să treacă salariul minim pe economie“, sunt nemulţumirile lui Pantelimon Tobescu, în vârstă de 68 de ani, pensionar din Târgu Jiu.
Gheorghe Văduva, în vârstă de 69 de ani, a lucrat timp de 25 de ani la Bârseşti, iar totalul anilor lucraţi în câmpul muncii însumează peste 44 de ani. Acesta este convins că pensiile s-au acordat după criterii de putere.

Participare sub aşteptările organizatorilor

Numărul pensionarilor prezenţi la miting a fost destul de redus, în ciuda faptului că revendicările acestora erau cât se poate de îndreptăţite. Miruna Cică-Mare, pensionară, e explicat de ce pensionarii nu au ieşit în stradă: „Trebuie să înţelegeţi că problemele sunt multe, dar pensionarii sunt bătrâni şi bolnavi şi mulţi dintre ei nu au posibilitatea să se deplaseze. Soţul meu a vrut să vină, dar dacă ieşea din casă pe frigul acesta, la spondiloza lui, înţepenea. De unde dădeam noi bani pe medicamente după aceea? Alţii poate mai au sănătate, dar nu au avut bani să vină. Pentru unii, un leu nu înseamnă nimic, cât ar costa biletul de autobuz, dar pentru pensionari înseamnă două pâini”.
Pensionarii spuneau că au aflat de miting la cluburile vârstnicilor pe care le frecventează. „Eu am mai spus în stânga şi în dreapta despre miting, pe la vecini, dar văd că nu au prea venit”, a spus şi Elena Vlădulescu, pensionară pe caz de boală.

Autorităţile nu au soluţii

Liderii pensionarilor au fost invitaţi la o discuţie cu autorităţile. La masa rotundă din Sala Maură a Prefecturii Gorj s-au aşezat reprezentanţii pensionarilor împreună cu prefectul judeţului Gorj - Ştefan Marian Popescu Bejat şi subprefectul judeţului - Constantin Dumitrescu. Repre­zentanţii pensionarilor au făcut cunoscute conducerii judeţului, păsurile şi revendicările clasei pensionarilor. Bejat a declarat că, în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii pensionarilor, răspunsurile date cu siguranţă că nu i-au mulţumit pe toţi cei aflaţi în faţa Prefecturii Gorj: „În urma discuţiilor purtate, desigur că răspunsurile noastre nu-i mulţumesc pe toţi. Pensiile calculate sunt destul de modeste, iar intenţia guvernului este ca acestea să crească în termeni reali cu 30% până în 2008. Problemele ridicate de pensionari sunt cunoscute de noi, au fost discutate şi în cadrul Comisiei de Dialog Social şi au primit răspunsurile noastre. Evident că preţurile crescute în ultima perioadă creează probleme acestei categorii şi pensionarii doresc o pensie mai mare, însă este vorba de o legislaţie pe fiecare domeniu în parte şi noi am încercat să le explicăm acest lucru“.
Prefectul judeţului Gorj a mai adăugat că va avea grijă ca toate revendicările vârstnicilor să fie puse pe hârtie şi să ajungă pe masa ministerului de resort, spre a fi analizate şi găsite soluţii de rezolvare a acestei situaţii.

Rodica Istratie şi Nicolae Sarcină

Miting şi pe 9 mai

Câteva zeci de pensionari gorjeni vor participa şi la mitingul ce va avea loc pe data de 9 mai la Bucureşti, unde vor veni protestatari din întreaga ţară. Ion Vlădulescu, unul din organizatorii mitingului de la Târgu Jiu, ne-a spus că numărul participanţilor va depinde de banii de care vor face rost pentru deplasare. „Vom pune la bătaie cupoanele noastre de transport şi mai trebuie să completăm şi cu bani. În funcţie de suma pe care reuşim să o strângem, stabilim câţi oameni vom merge”, a spus Ion Vlădulescu. (R.S.)

Vinde flori pentru a putea trăi

Problemele pensionarilor sunt atât de multe şi de diverse, încât ar fi greu să le trecem în revistă pe toate. Chiar dacă în final totul se reduce la lipsa de bani, la bătrâneţe şi la pierderea sănătăţii, totuşi fiecare poveste are ceva aparte.

Ioana Bârzava este din Drăguţeşti şi are 83 de ani. A ajuns să vândă flori ca să-şi poată cumpăra de mâncare. Deşi are doi copiii, nici unul nu îi este de ajutor. Bătrâna povesteşte că s-a băgat şi slugă la un moş pentru a mai face rost de ceva bănuţi, pentru că numai din flori nu-şi poate duce traiul şi aşa destul de amărât.
„Sunt destul de bătrână, dar trebuie să trăiesc, că nu mă mai ia Dumnezeu odată. Am doi copiii, o fată care a plecat de multă vreme din ţară şi nu mai ştiu nimic de ea şi un băiat care nu-mi e de nici un ajutor acum la bătrâneţe. M-am băgat şi eu slugă la un moş şi mă mai duc cu vacile pe câmp pentru câţiva bănuţi, ca să-mi cumpăr pâine. O duc foarte greu, dar n-am ce mă face, pentru că nu mi-au dat decât o pensie de 600.000 de lei cu care nu aş putea să trăiesc. Mă mai duc şi în pădure şi culeg flori pe care le vând la colţ de stradă. Oamenilor li se mai face milă de mine şi-mi mai dau câte un bănuţ. Aşa am ajuns să trăiesc amărâta asta de viaţă“, spune bătrâna de 83 de ani.

„Îmi doresc pensie lungă”

Chiar dacă au bani puţini, unii pensionari îşi doresc viaţă lungă, aşa cum este şi cazul lui Dumitru Năpârcă. „Ne plângem, dar rămânem cu plânsul. În anii '50 am fost brigadier voluntar la Hunedoara, unde am construit prima baterie de cocs. Am participat şi la construirea fabricii de la Podari şi am montat 9 excavatoare cu Cârciumaru. Acum, după atâţia ani de muncă m-am ales cu o pensie de 2,2 milioane de lei. Nu e mult, e foarte puţin, dar îmi doresc să fie lungă pensia, să mă pot bucura de pensia mică pe care o am“, a spus Dumitru Năpârcă din Preajba.

„Animalele din curte mă ajută să nu mor“

Vasile Brătuianu este din comuna Dăneşti, satul Borza. Are o pensie de 3,1 milioane de lei, dar spune că nu ar putea trăi cu banii ăştia dacă nu ar creşte animale. „Eu am baftă că locuiesc la ţară şi cresc animale şi mai mănânc de pe urma lor, dar nu ştiu ce fac oamenii de la oraş”, a spus acesta.

Rodica Istratie şi Nicolae Sarcină

Bătrâni şi bolnavi, depind de banii copiilor

Familiile de pensionari spun că au ajuns să trăiască din banii copiilor sau nepoţilor. „Mi-aş dori să îmi pot ajuta eu copiii cu bani şi când colo am ajuns la mila lor. Şi eu şi soţul meu suntem pensionari şi avem în total cinci milioane de lei. Abia ne ajung banii pentru cheltuielile casei, aşa că ne ajută copiii cu mâncare”, a spus Lelia Popescu din Târgu Jiu.

Miruna Cică-Mare, pensionară, spune şi ea că a ajuns să depindă de banii copiilor ei. „Soţul meu au lucrat în Irak, în Siria, iar acum are o pensie de 2,3 milioane de lei. Eu sunt pensionată pe caz de boală. Am mai muncit o vreme în străinătate, unde făceam traduceri, dar pur si simplu nu mai pot să muncesc. Nu mă mai lasă inima”, a spus pensionara.

Măcinaţi de boli, pensionarii ar vrea condiţii mai bune în spitale, dar şi să găsească medicamente gratuite şi compensate în farmacii. Elena Vlădulescu spune că ar trebui să beneficieze de medicamente gratuite pentru boala de care suferă şi din cauza căreia a trebuit să se pensioneze cu ani în urmă. „Alerg din farmacie în farmacie să găsesc medicamentul. Eu cred că îl au, dar nu vor să mi-l dea gratuit. După o zi de alergătură, mai găsesc câte un farmacist cu suflet, care îmi dă medicamentul. Nu e scump, ar costa 150.000 de lei/lună, dar nu am banii ăştia şi fără medicament nu pot să trăiesc”, spune Elena Vlădulescu. (R.S.)

:: home :: contact ::
© 2006 B.B. - Toate drepturile rezervate.
webmaster