Cultură

Sfârşitul de săptămână a presupus şi sfârşitul spectacolelor Lyrei Gorjului pe 2006

Ultimul concert simfonic, la superlativ

Orchestra târgujiană de cameră Lyra Gorjului a susţinut duminică, 17 decembrie a.c., două spectaclole, aşa cum şi-a obişnuit spectatorii fideli sau pe cei care încep să prindă gustul muzicii simfonice. Prilejul l-au constituit atât sosirea Sfintei Sărbători a Crăciunului şi a Anului Nou, cât şi încheierea primei jumătăţi a actualei stagiuni permanente pe care a susţinut-o orchestra.

Sala de spectacole a Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu” din municipiul Târgu-Jiu a fost inundată în urmă cu doar două seri cu muzică de calitate superioară, ropote de aplauze şi nume importante ale unor artişti români valoroşi. În sală au fost prezente şi numeroase persoane publice ale judeţului Gorj, care s-au conformat şi s-au cufundat în muzică, alături de ceilalţi spectatori, fie ei tineri sau aflaţi la vârsta la care valorile nu se mai pot confunda cu pseudovalorile.

Concertul de Crăciun, aşa cum a fost denumit generic spectacolul de mare excepţie pe care l-a susţinut Lyra Gorjului, a fost structurat pe două părţi, delimitate între ele de o pauză de zece minute. În programul primei părţi au fost interpretate opere de: Jacques Offenbach (“Uvertura Orfeu”), J. Grade (“Jalouise”), M. Rodriguez (“Cumparsita”), G. Ruiz (“Amor”), A. Vivaldi (“Concert pentru chitară”), Fr. Lai (“Love Story”), Ch. Chaplin (“Luminile rampei”), J. Revaux (“My way”).

Dirijorul orchestrei, Mircea Suchici, a fost prezent în faţa publicului din seara de duminică într-o dublă ipostază: aceea de dirijor şi cea de compozitor. Altfel spus, în încheierea primei părţi a spectacolului, a fost interpretată piesa “Aniversare”, de Mircea Suchici.

Partea a doua a spectacolului, cea mai bogată în aplauze

“Dunărea albastră”, de J. Strauss a deschis partea secundă a concertului de Crăciun al Lyrei Gorjului, care a continuat apoi cu interpretarea operei “Valurile Dunării”, de Iosif Ivanovici. Fr. Kreisller (“Frumosul rozmarin”), Ch. Gounod (Aria Julietei din “Romeo şi Julieta”), alături de J. Strauss (Aria Adelei din “Liliacul”) au completat spectacolul din partea a doua. Spre final, însă, “Dans Ungar nr.1” de J. Brahms şi trei piese de J. Strauss au făcut publicul să se ridice în picioare, nemaiîncetând cu aplauzele şi solicitând deseori bis-uri.

Dirijorul Mircea Suchici a interacţionat cu publicul, invitându-l să aplaude ritmat pe diferite melodii cuprinse în program şi corijându-l atunci când se schimba ritmul melodiei. Atmosfera creată a fost cât se poate de relaxantă şi de interesantă, aplaudând la unison tineri, persoane în vârstă, dirijor, invitaţi sau organizatori. “Vin, femei şi cântec”, “La vânătoare” şi “Radetzky marsch”, de J. Strauss, au fost ultimele trei piese ale programului din acest an, pe care l-a interpretat Lyra Gorjului din Târgu-Jiu.

Surprizele de mare clasă au completat programul de final de an

Prezenţa pe scena târgujiană a invitatei speciale, soprana Mihaela Stanciu, prim-solistă a Operei Naţionale din Bucureşti, a făcut ca şirul aplauzelor să nu mai înceteze, după fiecare apariţie pe scenă a artistei. Jovialitatea cu care aceasta a interpretat, a stârnit instantaneu simpatia publicului adunat în sală. Chiar şi componenţii orchestrei au aplaudat interpretările sopranei, a cărei mamă este originară, întâmplător sau nu, din judeţul Gorj.

În ciuda faptului că la eveniment au fost prezenţi “mai puţini oaspeţi decât de obicei”, după cum a făcut precizarea directorul Şcolii Populare de Arte din Târgu-Jiu, Viorel Gârbaciu, se poate spune, o dată în plus, că publicul pe care îl are acest gen de manifestări cultural-artistice este unul din ce în ce mai cunoscător şi, pare-se, şi mai numeros. Soliştii Mihai Mihăiescu – chitară, Bogdan Uţă – saxofon şi Simion Petrescu – vioară au fost, şi domniile lor, printre surprizele descoperite sau redescoperite la spectacolul de final de an de pe scena târgujiană.

Şampanie, în cinstea noului an

La finalul spectacolului, când a sosit vremea de rămas-bun, spectatorii, reprezentanţii presei, organizatorii şi, bineînţeles, membrii orchestrei au fost invitaţi să ciocnească împreună câte un pahar cu şampanie în foaierul Teatrului, în cinstea anului care se apropie de final şi a celui ce bate la uşă.

Motivele de sărbătorit au fost cu atât mai mari cu cât s-a ţinut cont şi de faptul că în această perioadă sunt aniversaţi nu mai puţin de 104 ani de activitate a Lyrei Gorjului, cu toate că şirul stagiunilor permanente nu este decât la primii paşi. Succesul este, însă, de necontestat. Dacă până în urmă cu un an stagiunile Lyrei Gorjului presupuneau doar câte două-trei spectacole anual, în ultima vreme s-au susţinut cel puţin câte două spectacole săptămânal. Progres de mari proporţii, care certifică faptul că se poate şi că, de ce nu, lucrurile încep să se mişte în direcţia lor cea bună.

Talida Stănică



În ultima vreme

S-au căutat adevăratele colinde gorjeneşti

Din cauză că acum câţiva ani se spunea că nu avem la nivel de judeţ colinde de iarnă autohtone, au început să fie efectuate o serie de cercetări. Cercetările le-au făcut cei de la Şcoala Populară de Arte, aşa cum era, poate, cel mai indicat.

În mare parte ceea ce se spunea era şi adevărat, dar ulterior s-a căutat adânc în lada de zestre a folclorului gorjenesc şi s-au făcut descoperiri interesante. S-a stat de vorbă cu bătrânii satului, cu lăutari şi s-au reconstituit în felul acesta câteva texte importante, pe care comunismul le-a dat uitării în mare măsură. În felul acesta, încet, dar sigur, s-a început şi se va continua reconstituirea colindelor de iarnă gorjeneşti sută la sută. (T.S.)


Să-l cunoaştem pe Brâncuşi!

„Broasca ţestoasă”

Valoroasa lucrare ce deschide astăzi rubrica noastră a fost realizată de către genialul Brâncuşi în anul 1940. Lemnul din care a fost făcută sculptura este lemn de păr. Deşi se descifrează carapacea rotundă, labele şi capul “Broaştei ţestoase”, ne confruntăm cu simbolizarea aceleiaşi mişcări greoaie pe care Brâncuşi a redat-o şi lucrării “Foca”, pe care, de altfel, noi v-am prezentat-o, în cadrul aceleiaşi rubrici, în urmă cu doar câteva zile.

Interesant este faptul că, până în anul 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei, iar operele sale de seamă din ciclul “Pasărea în văzduh”, ciclul “Ovoidului” precum şi sculpturile în lemn datează tocmai din această perioadă, deosebit de fructuoasă, aşadar. În acelaşi timp Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Olanda, Anglia, Franţa şi Elveţia.

Constantin Brâncuşi este cel care a realizat prin lucrările şi munca sa un lucru măreţ: a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual.

În opera sa, Brâncuşi a oglindit felul de a gândi al unei lumi din care provine ţăranul român, cu obiceiurile şi crezurile sale. Prin obârşia sa ţărănească, şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti. Brâncuşi este cel care a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii. (T.S.)


:: home :: contact ::
© 2006 B.B. - Toate drepturile rezervate.
webmaster