Câini și oameni

Cazul Ionuț și implicit necazul familiei lui nu sunt izolate. Ciclic, la câțiva ani apare o astfel de poveste. Ne înfoiem, protestăm, zicem gata cu câinii, apoi uităm și viața merge mai departe.
Găsesc aberant că se caută vinovați, că se împart procentual responsabilități după o astfel de dramă. Într-o țară civilizată, oamenii ar trebui să fie pe un piedestal, deasupra câinilor, care de la 1 ianuarie 2007, au devenit europeni, cu o grămadă de drepturi care le eclipsează pe cele ale ființelor umane.
ONG-urile ce se ocupă de protecţia animalelor au apărut ca ciupercile după ploaie. Se răţoiesc şi hămăie în presă ori de câte ori o haită cu zeci de victime în cazier e otrăvită.
Lobby-ul pe care l-au făcut a dus inclusiv la o lege adoptată de ridicătorii de mâini din parlament prin care se poate ajunge inclusiv la arestare pentru maltratarea câinilor vagabonzi. Cum e, chiar, să împarţi celula cu o duzină de violatori, pedofili, ucigaşi pentru un şut în bot fatal aplicat unui maidanez care, în prealabil, îţi făcuse franjuri pantalonii?
Practic, eşti lăsat fără apărare în faţa câinilor, pentru că dacă vrei să reacţionezi, te gândeşti de două ori: doar rişti pârnaia.
Am dat un search pe google: „sfâşiat de câini“. Au apărut pe prima pagină vreo 4 cazuri: o femeie de 70 de ani a murit, o fetiţă de 6 ani a avut aceeaşi soartă, un băiat de 12 ani din Vaslui a rămas cu sechele, până şi elefantul Gaya de la Zoo Băneasa a avut fix acelaşi destin.
Care e reacţia ONG-urilor? Niciuna, că doar nu au fost lezate drepturile patrupedelor. Care e reacţia autorităţilor? Fac câte o anchetă, despre morţi şi răniţi numai de bine, şi explicaţia de rigoare: „săracul, asta i-a fost soarta!“.
Dar oare, soarta asta, nu poate fi îmblânzită prin dispariţia (a se citi inclusiv exterminarea) acestor maidanezi? Dacă e prea crud, atunci să se întâmple ca în Ungaria ori orice altă ţară civilizată: ONG-urile să îi asume, să-i ia acasă şi să se spele cu ei pe cap.
Orice plimbare, pe jos, prin Craiova e o aventură. Trebuie să faci slalom, să eviţi locurile controlate de haite. Exclus să o iei prin spatele blocurilor, în orice cartier. Dacă eşti atacat, pentru acţiunea câinilor există justificare: „te-au simţit că eşti om rău“ ori „îşi apără teritoriul, săracii“. Pentru reacţiunea ta, niciodată.
Cu mai bine de 10 ani în urmă (mai precis 13) la intrarea în parc m-a muşcat un astfel de exemplar protejat. Veţi zice că de aici aversiunea, nu e chiar aşa – e mai bine de un deceniu de atunci, aversiunea provine din nevoia de civilizaţie, de confort. Ei bine, am fost la veterinarul şef al oraşului – ceva de genul ăsta, că şefi şi şefuleţi sunt în toate domeniile. Cum a rezolvat omul problema: „Există o singură soluţie: să-mi aduci câinele, să vedem dacă a fost turbat“. Era clar că, după ce m-a perforat, asta era următoarea mea acţiune: să-l momesc, probabil cu o bucată de carne proaspătă atârnată de picior, până în curtea lui domnu’ veterinar. Am preferat nişte injecţii în burtă…

Categoria: Editorial

Tags:

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad