Castelul Iulia Haşdeu, un univers pentru spiritul unei tinere poete

Castelul e învăluit într-un aer misterios

Clădirea te întâmpină cu un aer misterios şi bizar. Ascultând povestea care se ascunde dincolo de zidurile acestui castel, te vei simţi învăluit într-o senzaţie ciudată, de nedefinit. „Aici în fiecare loc materia spune ceva”, scria Ion Luca Caragiale despre Castelul Iulia Haşdeu. Cunoscutul savant şi scriitor, Bogdan Petriceicu Haşdeu, a construit acest edificiu ca un cadou pentru fiica să Iulia Haşdeu, care s-a stins de timpuriu, la vârsta de 18 ani, de tuberculoza. Măcinat de suferinţă şi durerea pierderii unicului său copil, B. P. Haşdeu se dedica din 1888, anul în care tânără moare, spiritismului ca unic mod de a se consola şi de a experimenta comunicarea cu lumea de dincolo.

A fost înălţat după planuri inspirate de spiritul „copilei” sale

Între 1894 şi 1896, savantul a înălţat Castelul Iulia Haşdeu, după planuri desenate de el însuşi (conform mărturiilor documentare primul plan al castelului a fost desenat în 1893), inspirate, după cum ne asigură, de spiritul nemuritor al copilei. Manuscrisele arată că planul iniţial al castelului era altfel conceput, asemănându-se cu cel al unei catedrale. Treptat a fost modificat până la forma finală: trei turnuri de piatră, crenelate, cel mijloc fiind domul care adăposteşte „templul”. Acest turn găzduieşte o statuie din lemn care-l înfăţişează pe Iisus, o creaţie absolut uluitoare. Ion Luca Caragiale scria în articolul „O vizită la Castelul Iulia Haşdeu”, publicat în „Epoca” din 1896: „În rând cu galeria, deasupra stâlpului pe care se reazimă scările, este un pod susţinut de stâlpi subţiri de fier; deasupra acestui pod stă sub domul albastru statuia Mântuitorului, odată şi jumătate mărimea naturală. Statuia este de lemn, şi colorată, după stilul evului mediu, este o operă de rară frumuseţe a sculptorului Casciani din Paris”.

Muzeul Iuliei Haşdeu – gazdă a nenumărate şedinţe de spiritism

Născut din durerea nestinsă a unui tată, neîmpăcat cu moartea unicului copil, castelul-muzeu Iulia Haşdeu, din Câmpina – judeţul Prahova, a fost martor, de peste un secol, la fenomene stranii, la şedinţe de spiritism, dar şi gazda a mii de turişti. Peste 25.000 de vizitatori îi trec, anual, pragul, pentru a simţi forţa misterioasă ce învăluie neobişnuita construcţie dominată de imensă statuie a lui Iisus Hristos, despre care povestirile spun că nu poate fi furată sau mutată. Castelul de la Câmpina ascunde o mulţime de mistere Bogdan Petriceicu Haşdeu (1836-1907) Fata savantului, un copil-minune, a murit la 18 ani 29 septembrie 1888.

Ultima zi de viaţă a Iuliei Haşdeu, unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu

Nu împlinise 19 ani, dar era considerată un copil-minune. Poetă, scriitoare, dramaturg, pianistă, dar şi studentă, la doar 16 ani, a Facultăţii de Litere de la Sorbona, în Franţa. Doborâtă de tuberculoză, e îngropată în Cimitirul Bellu. Tatăl, Bogdan Petriceicu Haşdeu, unul dintre cei mai mari filologi ai ţării, os de neam domnesc, nu-şi găseşte împăcarea. În 1893, îndrăgostit de verdeaţa Câmpinei, începe construcţia unei case-castel, într-un stil neobişnuit pentru România. Concepută iniţial ca o catedrală, e modificată până la forma cu trei turnuri crenelate, cel din mijloc adăpostind un fel de templu. Planurile castelului, a susţinut Haşdeu, i-au fost „dictate” chiar de spiritul fiicei lui decedate, el doar consemnând, prin aşa-numita scriere automatică, dorinţele acesteia. Mergând cu sfială şi curiozitate prin castel, eşti copleşit de imensă statuie a lui Iisus Hristos, din încăperea – templu, de privirea melancolică a Iuliei, din tablourile şi din puţinele desene ce i-au surprins chipul, de cea paternă, îndurerată, trecând dincolo de lucrurile reale ale a tatălui, în tabloul purtând semnătura marelui pictor Nicolae Grigorescu. S-au păstrat multe obiecte ce au aparţinut familiei, de la măsuţa de studiu a Iuliei la biroul de lucru al savantului, de la scaunele triunghiulare folosite în şedinţele de spiritism până la vechiul pian ce se aude, spun poveştile, în unele nopţi, cântând singur, ca un plânset. „S-au păstrat şi manuscrisele şedinţelor de spiritism făcute pentru invocarea duhului Iuliei, fotografiile făcute, în încercarea de a-i surprinde fantoma”, îmi spune Jenica Tabacu, directoarea muzeului.

Statuia lui Iisus din castel nu a putut fi demontată

Poveştile spun că, în timpul războiului, soldaţii nemţi au vrut să demonteze statuia lui Iisus şi s-o ia ca pradă de război. O forţă misterioasă i-a trântit la pământ însă, făcându-i să renunţe. În anii ’60, doi elevi puşi pe şotii s-au „jucat” cu statuia, punându-i o şapcă pe cap şi scălâmbăindu-se la ea. La scurt timp, cel mai zelos dintre ei a murit în chinuri groaznice, căzând într-un bazin cu acid sulfuric. Se spune şi că oricine trecea prin faţa castelului şi voia să înjure nu putea, limba părând lipită cu clei. În plus, în noaptea Anului Nou, uşa de la intrare se deschide singură. Statuia lui Iisus din castel rămâne şi astăzi o enigmă. Se spune despre ea că nu poate fi furată sau mutată în alt loc.

A invocat duhul fetei sale necontenit, vreme de un deceniu

Vreme de un deceniu, între 1897 şi 1907, tatăl a invocat duhul odraslei pierdute. În mica încăpere în care Haşdeu, împreună cu câţiva buni prieteni, încerca să cheme duhul fiicei mult iubite, o gaură în perete comunica direct în camera savantului, astfel încât orice posibilă apariţie a fantomei să-şi fi găsit drum către tatăl neconsolat. Tot aici, în „camera obscură”, Haşdeu developa plăcile fotografice, în căutarea acelui duh ca un abur ce i-ar fi dovedit prezenţa Iuliei. Vreme de un deceniu, din 1897 până în 1907, anul morţii lui, Haşdeu a căutat necontenit s-o cheme din lumea celor duşi. „Acum, peste 25.000 de turişti vizitează anual, atraşi de castelul ce străjuieşte toate aceste mistere”.

www.ziare.com

Categoria: Mistere

Tags: castel iulia haşdeu