Cum a fost asasinat cel mai rău adjutant al lui Hitler

Fără eroismul unor paraşutişti de origine cehă, numele lui Reinhard Heydrich ar fi putut fi astăzi mult mai sus în topul celor mai infame personaje din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Înalt, blond, cu ochi albaştri, Heydrich era modelul germanului perfect, iar o biografie postumă îl numea „cel mai rău adjutant al lui Hitler”, un titlu la care ar fi putut candida foarte mulţi nazişti.
Biografia-model a unui nazist de vârf

Heinrich Himmler îl elogia spunând că a fost „un ideal care să fie mereu imitat, dar probabil niciodată atins”. Heydrich a fost omul-cheie al liderilor nazişti când venea vorba de sarcini dificile. Numele lui e implicat în cele mai semnificative momente ale celui de-Al Treilea Reich. În 1934, în pregătirile pentru Noaptea cuţitelor lungi, el a fost cel care, ca şef al Gestapo, a întocmit lista rivalilor partidului nazist care trebuia arestaţi şi executaţi. Tot el a contribuit la coordonarea atacurilor antisemite din timpul Kristallnacht. În 1939, a pus la punct înscenarea atacului fals de la frontiera germano-poloneză, atac folosit drept pretext pentru invazia Poloniei. Născut la Leipzig în 1904, Reinhard Tristan Eugen Heydrich era fiul unui compozitor şi cântăreţ de operă care şi-a crescut familia într-un spirit puternic naţionalist şi antisemit. În tinereţe, Reinhard a fost un atlet şi violonist talentat. A intrat în marina germană în 1922, dar a fost dat afară în urma unui scandal. În 1931, Heinrich Rimmler l-a recrutat pe tânărul Heydrick, atunci în vârsta de 27 de ani, şi l-a numit şef al secţiunii de contrainformaţii a SS. Rolul acestuia în elita nazistă a crescut odată cu importanţa SS. A devenit mâna dreaptă a lui Himler, iar în 1934 a fost numit şeful Gestapo.

A pus bazele „Soluţiei finale” la „problema evreiască”

Doi ani mai târziu, Heydrich a fost pus în fruntea protectoratului Boemiei şi Moraviei, unul din cele mai importante centru industriale ale Reich-ului. În 1942, a prezidat întâlnirea unor birocraţi de nivel înalt, întâlnire care a pus bazele „Soluţiei finale” la „problema evreiască”. Heydrich a ajuns să se numere printre favoriţii lui Hitler. Ştia foarte bine cum să-i manipuleze pe cei din jur; prietenul său apropiat, Walter Schellenger, scria despre el că „avea o percepţie foarte acută a slăbiciunilor morale, umane, profesionale şi politice ale celorlalţi. Se părea că, ca şi cum ar fi fost în mijlocul unei haite de lupi feroce, el trebuia să demonstreze că era cel mai puternic”.

Planul secret al lui Beneš

Complotul pentru uciderea lui Heydrich s-a născut la Londra, fiind pregătit în secret în tabere de pregătire din zona rurală britanică. Acesta a fost executat de un grup select de comando. Succesul planului i-a şocat cumplit pe Hitler şi pe restul liderilor nazişti. Istoricul Callum MacDonald, autorul cărţii The Killing of SS Obergruppenführer Reinhard Heydrich, consideră că asasinarea lui Heydrich ar fi prevestit soarta destinată naziştilor dacă urmau să piardă războiul. Însă uciderea lui Heydrich a venit cu un preţ teribil. Asasinarea lui a declanşat o răzbunare cumplită ce a dus la moartea a mii de oameni. În loc să inspire o revoltă în masă sau să încurajeze mişcarea de rezistenţă cehă, represaliile au îngenuncheat întreaga ţară. Istoricii încă mai dezbat această problemă: oare valoarea simbolică a asasinării lui Heydrich a fost mai importantă decât vieţile pierdute? După 1939, fostul preşedinte al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, aflat în exil la Londra, s-a străduit din răsputeri să-i convingă pe englezi să acorde ajutor ţării sale. Marea lui teamă era că aliaţii ar putea ceda şi ajunge la o înţelegere cu germanii, iar ţara lui să rămână la statutul stabilit în 1938, prin acordul de la Munchen. El a colaborat cu secţia de operaţiuni speciale a armatei britanice şi a început pregătirea celor mai buni soldaţi cehi aflaţi în Marea Britanie. Aceştia trebuia să fie paraşutaţi în Cehoslovacia pentru a acorda ajutor opoziţiei locale sau pentru a conduce operaţiuni de sabotaj. Soldaţii trimişi nu aveau însă şi un plan de scăpare. Urmau să rămână ascunşi până erau capturaţi sau ucişi, ori până când ţara urma să fie eliberată. Voluntari pentru misiunile secrete nu lipseau. Dintre toţi, s-au remarcat Jan Kubiš şi Jozef Gabcík.

Răzbunarea lui Hitler

Vestea tentativei de asasinat a ajuns la Hitler două ore mai târziu. Prima lui reacţie a fost de a ordona arestarea a 10.000 de cehi şi împuşcarea tuturor prizonierilor politici. O recompensă de 1 milion de mărci a fost oferită în schimbul identităţii celor doi, împreună cu promisiunea de a-i executa pe toţi cei care i-ar ajuta pe asasini. Naziştii staţionaţi la Praga nu ar fi dorit organizarea unor represalii foarte dure, de teama unei revolte populare. Dovezile strânse de la locul crimei, inclusiv puşca de provenienţă britanică şi explozibilul englezesc, au arătat că făptaşii erau soldaţi paraşutaţi şi nu membri ai rezistenţei locale. Karl Hermann Frank, adjunctul lui Heydrich, i-a sugerat lui Hitler că un răspuns mai potrivit ar fi direcţionarea propagandei împotriva guvernului aflat în exil. Între timp, Heydrich zăcea pe un pat de spital, înconjurat de soldaţi şi îngrijit de medicul personal al lui Himmler. În urma unei operaţii, i-au fost scoase din abdomen toate bucăţile de metal. În câteva zile, devenise însă clar că rana acestuia era puternic infectată. Pe 2 iunie, Heydrich şi-a pierdut cunoştinţa. Două zile mai târziu era mort. Răzbunarea a continuat. Evreii au fost, ca întotdeauna, primele ţinte. Pe 9 iunie, 3000 de evrei din ghetoul Terezin au fost trimiţi în lagărele de concentrare din Polonia pentru a fi ucişi. Hitler a mers însă şi mai departe. Lidice, un sat mic din Boemia, a fost ales pentru a fi distrus. În ziua înmormântării lui Heydrich, satul a fost înconjurat de soldaţi germani. Toţi bărbaţii de peste 15 ani au fost împuşcaţi. Femeile au fost trimise într-un lagăr de concentrare; câţiva din cei 104 de copii au fost daţi familiilor unor membri SS pentru a fi crescuţi „cum trebuie”; restul de 82 au fost ucişi prin gazare. Oraşul a fost apoi incendiat, casele dinamitate, cimitirul distrus. Până în luna iulie nu mai rămăsese aproape nimic.

Ultimul sacrificiu

Ucigaşii lui Heydrich s-au ascuns la Praga, ascunşi în subsolul unei biserici ortodoxe de către un preot. Alţi patru paraşutişti implicaţi în atac s-au refugiat în catacombele bisericii. Unul dintre ei, Kurda, a reuşit să fugă din Praga şi s-a ascuns în provincie. Cu timpul, au început să se simtă vinovaţi pentru represaliile brutale împotriva civililor. S-au gândit chiar să se sinucidă într-un loc public pentru a-şi asuma vina pentru asasinat. În cele din urmă, poate ar fi reuşit să scape. Au fost însă trădaţi. În câteva ore, biserica era înconjurată de 700 de soldaţi SS. Însă cehii nu au vrut să se predea. Cu muniţia pe care o mai aveau, au reuşit să-i ţină pe germani la distanţă timp de câteva ore, apoi – când au rămas fără gloanţe – cei trei bărbaţi, printre ei şi Kubiš, s-au sinucis. Gabcík şi alţi trei paraşutişti se ascundeau în catacombe. Ofiţerii Gestapo ţineau morţiş să-i poată lua prizonieri pe cehi pentru a putea demonstra, de dragul propagandei, că întregul complot a fost plănuit de englezi. Kurda a fost adus pentru a-şi convinge foştii parteneri să se predea, dar nu a primit niciun răspuns. După şase ore şi mai multe tentative de a-i recupera pe cei patru vii, soldaţii SS au trecut peste dispoziţia Gestapoului, şi au pus explozibili la intrarea în catacombe pentru a putea intra. Înainte de a ajunge la cei patru cehi, aceştia s-au sinucis prin împuşcare. Ulterior, preoţii care i-au adăpostit pe Gabcík şi restul, împreună cu sute de membri ai mişcării de rezistenţă şi familiile lor au fost executaţi.

www.historia.ro

Categoria: Mistere

Tags:

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad