Derinkuyu – cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum

În centrul Anatoliei, la aproximativ 4 ore de capitala turcă Ankara, se găseşte regiunea Cappadocia. Conform legendelor, acest nume înseamnă „ţara cailor frumoşi”, regiunea devenind faimoasă în antichitate pentru caii crescuţi aici. Astăzi, această zonă din Turcia este celebră în lumea întreagă pentru oraşele sale subterane, unice în lume, ce au putut fi realizate datorită formaţiunilor geologice nemaiîntâlnite pe glob.

Cea mai veche lucrare peisagistică descoperită

Pentru a înţelege cum au putut fi realizate oraşele şi satele subterane ce pigmentează Cappadocia este nevoie să ne întoarcem în trecut. Mai întâi, în 1963, când arheologul britanic James Mellaart a descoperit o frescă considerată astăzi cea mai veche lucrare peisagistică descoperită vreodată. Datând de acum 8.000-9.000 de ani, pictura este totodată cea mai veche operă de artă realizată pe o suprafaţă construită de oameni – un perete tencuit realizat din cărămizi de noroi. Fresca ce măsoară 2,5 metri înfăţişează un vulcan cu două conuri în timp ce erupe, fiind amplasat pe o structură compusă aparent din mai multe cutii. Într-un alt context, imaginea ar fi de neînţeles, însă din punctul în care a fost descoperită, ceea ce înfăţişează este foarte clar. Forma dublă a vulcanului se potriveşte exact cu silueta Hasan Dağı, vulcanul ce se înalţă la 3,253 metri deasupra solului la 40 de kilometri distanţă de locul în care a fost descoperită comoara. „Cutiile” pictate în frescă reprezintă ceea ce mulţi specialişti consideră a fi primul oraş din istoria omenirii: Çatal Höyük, de două ori mai vechi decât piramidele şi care găzduia 10.000 de oameni, cu mult mai mult decât Ierihonul, un alt oraş din acea perioadă ce aspiră la titulatura de „cea mai veche aşezare umană”.

Când a fost descoperit Derinkuyu

Cel mai mare oraş subteran din Cappadocia, Derinkuyu, a fost descoperit abia în 1965, când unul dintre locuitorii din regiune făcea curat într-una din camerele casei sale. Nu era vorba despre o casă obişnuită, ci despre una din casele tradiţionale de tip peşteră ce caracterizează această regiune şi care sunt astăzi foarte apreciate de turişti. Atunci când localnicul a dorit să cureţe un perete, acesta a cedat, dezvăluind că în spatele său se ascundea o cameră necunoscută. Mai mult, această cameră făcea legătura cu alta, iar labirintul continua pe o distanţă uriaşă. În cele din urmă arheologii şi speologii au descoperit că în spatele peretelui se ascundea un veritabil oraş subteran, ce se întindea cel puţin 18 etaje sub pământ până la o adâncime de aproximativ 85 de metri, şi putea găzdui aproximativ 30.000 de oameni. De altfel, specialiştii nu au explorat nici astăzi în totalitate oraşul subteran din Derinkuyu. Unul din tunelurile descoperite de speologi este suficient de lat pentru a permite trecerea simultană a trei persoane. Mergând de-a lungul său, specialiştii au descoperit că tunelul face legătura cu un alt oraş subteran aflat la 10 kilometri distanţă. De altfel, mai multe descoperiri sugerează că, la un moment-dat, toată Cappadocia era legată de o reţea ascunsă de tuneluri subterane. Astăzi, mulţi locuitori din regiune folosesc aceste tunele pe post de pivniţe.

Autorii acestor tunele au fost hitiţii vremurilor biblice

Murat Erturul Gülyaz, un arheolog de la Muzeul Nevehir din Cappadocia, nu este de acord cu această ipoteză. El confirmă că hitiţii au trăit în aceste tunele, însă se îndoieşte că au fost cei care le-au construit. Gülyaz a lucrat la excavaţiile de la Aikli Höyük, o mică movilă în care s-au găsit topoare de piatră vechi de 10.000 de ani şi instrumente de obsidian capabile să taie tuful vulcanic. „Oraşele subterane sunt preistorice”, explică Gülyaz. Specialistul dezvăluie şi care este motivul pentru care camerele aflate aproape de suprafaţă sunt relativ simple faţă de cele aflate mai în subteran, care sunt cioplite cu precizie. „Fiecare civilizaţie care a descoperit aceste tunele a săpat mai adânc”, spune Gülyaz, „pe măsură ce a înţeles beneficiile unei lumi subterane ascunse”. Arheologul a descoperit că oraşele erau luminate cu torţe sau cu lămpi cu ulei de in, acestea producând suficientă căldură pentru a menţine temperatura la un nivel plăcut. De altfel, este probabil ca aceste oraşe subterane să fi fost folosite la început ca adăposturi de iarnă. Cu timpul, însă, pe măsură ce hitiţii, asirienii, romanii, persanii, bizantinii, turcii selgiucizi şi creştinii au descoperit succesiv aceste peşteri, fiecare din aceste civilizaţii le-a adâncit şi le-a extins cu alt scop: cel de apărare. De altfel, specialiştii au concluzionat că turcii selgiucizi şi creştinii au extins camerele originale, săpate în preistorie, astfel încât să permită crearea unor grajduri subterane pentru cai. Astăzi, turiştii pot vedea cu ochii lor oraşul subteran ce a permis, de-a lungul veacurilor, mai multor popoare să supravieţuiască. Începând cu 1969, autorităţile turce permit publicului să exploreze aproximativ 10% din oraşul subteran din Derinkuyu. Dacă nu puteţi ajunge la faţa locului, puteţi explora oraşul subteran şi în varianta online. Specialiştii afirmă că Derinkuyu va continua să dăinuiască la mult timp după ce oamenii vor fi dispărut. Aşadar, oraşul subteran ce a fost construit cândva pentru a apăra oamenii va continua să ne protejeze – de uitare, oferind o ultimă dovadă că am fost, cândva, pe Terra.

www.descopera.ro

Categoria: Mistere

Tags:

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad