Drama orfanilor din România: cum au ajutat aceşti copii ştiinţa (I)

În fiecare an, războiul, bolile, sărăcia şi lipsa de ecuaţie lasă sute de copii orfani. Se presupune că numai SIDA a creat 25 de milioane de orfani până în 2004. Un raport UNICEF (Children on the Brink, 2004) indică faptul că în ţările africane, unul din 10 copii cu vârste sub 15 ani este orfan.

Totuşi, problema nu este întâlnită numai în Africa. În ţări din centrul şi estul Europei se estimează că 1,5 milioane de copii trăiesc în centre de plasament, în timp ce numărul copiilor instituţionalizaţi din Rusia s-a dublat în 10 ani.

Situaţia în România

După căderea comunismului din România, lumea întreagă a fost şocată să descopere numărul mare de copii instituţionalizaţi, prost îngrijiţi şi cu nenumărate probleme de sănătate.  În efortul său de a creşte productivitatea economică, Nicolae Ceauşescu a decretat în 1966 interzicerea avorturilor ca parte dintr-o politică pro-natalistă agresiva, în acord cu ideologia comunistă care susţinea că mai mulți oameni înseamnă o economie mai puternică. Totodată, decretul 770 era considerat un „instrument de purificare etnică”, prin care Ceauşescu dorea să asigure crearea „omului nou”, aşa cum se explică în documentarul „Născuţi la comanda. Decreţeii”.  Pe lângă interzicerea avorturilor şi a mijloacelor de contracepţie, s-a introdus şi o taxă pe celibat pentru cei care aveau mai puţin de 5 copii. De asemenea, tot în perioada comunistă, femeile, în special cele din fabrici, erau supuse unor controale ginecologice periodice. Mai exact, în câteva ore, un medic verifica zeci, poate chiar sute de femei pentru a se asigura că, dacă acestea sunt însărcinate, nu fac avort. Cu această ocazie, orice sarcină era declarată.  În acest context, mare parte dintre „decreţei” erau abandonaţi, lăsaţi în orfelinate în care nimeni nu se ocupa de ei. Până la sfârşitul anului 1989, experimentul social a dus la mai bine de 170.000 de copii instituţionalizaţi. În anii `90, mii de copii au fost adoptaţi de familii din străinătate, însă nenumăratele cazuri de corupţie şi trafic de copii au pus punct adopţiilor de acest fel. În 2001, România cedează presiunilor UE şi impune moratoriu prin care interzice adopţiile internaţionale. Astăzi, copiii abandonaţi sunt fie daţi în grija familiilor care i-au părăsit iniţial, fie trimişi în asistenţă maternală, fie adoptaţi de alţi români, fie trimişi să trăiască în grupuri restrânse, în apartamente.
Proiectul Bucureşti

Într-un reportaj realizat de Sasha Aslanian, prof. Charles Nelson descrie o parte dintre experienţele de care a avut parte în România, când a vizitat centrele de plasament, dar şi când a luat interviuri copiilor din plasament familial şi nu numai. Printre evenimentele amintite de cercetător se numără şi prima sa vizită la un centru de plasament.  Atunci, un băiat şi o fată, amândoi cu expresii de exploratori curioşi, au venit să îi analizeze pe curioşii care treceau pragul centrului de plasament. Fetiţa cu dizabilităţi, care părea să aibă aproximativ 7 ani, a întins mâinile spre unul dintre străini pentru o lua în braţe. În aceeaşi clipă, translatorul a ţipat spre străin să nu facă asta, dar e prea târziu. Fetiţa s-a prins de străin, dar fără să îl îmbrăţişeze sau să dea semne de confort, ci doar ţinându-şi corpul rigid la el în braţe. Acest fenomen, a explicat profesorul, este o tulburare de ataşament, des întâlnită la copiii din instituţii. „Nicole [translatorul] încercase să ne oprească pentru că ultima dată când cineva a luat fetiţa în braţe şi apoi a lăsat-o jos, ea s-a aruncat la podea, lovindu-şi continuu capul. Aşa reacţiona ea atunci când simţea că este respinsă, probabil”, a explicat Nelson.  Aceasta este doar una din mulţimea de experienţe cutremurătoare din centrele de plasament, descrise de Nelson.

Crearea laboratorului

În 2000, când a fost iniţiat studiul, a fost creat un laborator în incinta Orfelinatului Sfânta Ecaterina, unde trăiau 500 de copii. Apoi, din 6 instituţii publice pentru îngrijirea bebeluşilor şi copiilor mici orfani din Bucureşti au fost aleşi 163 de subiecţi consideraţi clinic sănătoşi. Toţi copiii care au luat parte la studiu au fost abandonaţi încă din primele zile ale naşterii, iar la începutul cercetării ei aveau între 6 şi 31 de luni.  Imediat după o serie de evaluări fizice şi psihice, jumătate dintre copii au fost repartizaţi în serviciul de asistenţă maternală, în timp ce pentru restul nu s-au găsit asistenţi maternali şi au fost lăsaţi să în instituţii. De asemenea, pe toată durata studiului a existat şi un al treilea grup, cel de control, format din copii care locuiesc alături de familie şi care nu au fost niciodată instituţionalizaţi.  Aceste trei grupuri de copii au fost studiate pentru mai bine de 10 ani. Datorită faptului că toţi copiii orfani au fost repartizaţi aleator în instituţii sau în grija asistenţilor maternali, a fost posibil să se concluzioneze că diferenţele de dezvoltare sau comportament dintre cele două grupuri au apărut ca urmare a mediului în care creşteau.
www.descopera.ro

Categoria: Mistere

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad