Drama orfanilor din România: cum au ajutat aceşti copii ştiinţa (II)

În fiecare an, războiul, bolile, sărăcia şi lipsa de ecuaţie lasă sute de copii orfani. Se presupune că numai SIDA a creat 25 de milioane de orfani până în 2004. Un raport UNICEF (Children on the Brink, 2004) indică faptul că în ţările africane, unul din 10 copii cu vârste sub 15 ani este orfan.

Totuşi, problema nu este întâlnită numai în Africa. În ţări din centrul şi estul Europei se estimează că 1,5 milioane de copii trăiesc în centre de plasament, în timp ce numărul copiilor instituţionalizaţi din Rusia s-a dublat în 10 ani.

Scopul studiului

Scopul studiului a fost acela de a analiza premisele potrivit cărora experienţele timpurii exercită o influenţă puternică în modelarea creierului imatur. În cazul unora dintre comportamente, conexiunile neuronale se formează în primii ani din viaţă, în perioade critice de timp, ca răspuns la mediu. Un copil care ascultă limbajul vorbit de cei din jur şi care se uită în jurul lui primeşte stimuli vizuali şi verbali specifici perioadei esenţiale pentru dezvoltare.  Rezultatele studiului au susţinut această premisă iniţială indicând importanţa interacţiunilor din primii ani din viaţa copiilor., diferenţele observate între copiii din instituţii şi cei din plasament familial fiind dramatice.  La vârstele de 30, 40 şi 52 de luni, IQ-ul copiilor din grupul instituţionalizat era undeva la 70 de puncte, în timp ce valoarea IQ-ului copiilor din plasament familial era cu 10 puncte mai mare. Deloc surprinzător, pentru oamenii de ştiinţă, s-a constatat că IQ-ul celor din grupul de control era cu mult mai mare, de aproximativ 100 de puncte.

Cum stau lucrurile acum?

În tot acest timp, la proiect au luat parte şi o serie de cercetători români, însă studiul este finanţat de MacArthur Foundation, primind totodată granturi de la US National Institutes of Health (NIH) şi de la Binder Family Foundation. După 14 ani, „Proiectul Bucureşti” este cunoscut şi respectat în comunitatea ştiinţifică, chiar dacă la începuturile lui au existat câteva voci critice care se temeau ca studiul să nu pună probleme de etică. În cele din urmă, oamenii din lumea ştiinţei au căzut de acord că studiul nu exploatează copiii şi nici nu poate fi considerat neetic.  Cât despre copii, un articol recent, publicat în Aeon Magazine, Virginiei Hughes explică faptul că acum, din cei 136 de copii, 62 trăiesc cu asistenţii maternali sau cu familiile adoptive, 31 au fost reintegraţi cu părinţii biologici, în timp ce 17 sunt încă instituţionalizaţi iar alţi 10 trăiesc în „apartamente sociale”. Restul, 16 la număr, au refuzat să mai facă parte din studiu. Toate dovezile sugerează că tinerii nu ar fi dus-o mai bine dacă studiul nu ar fi existat, însă asta nu înseamnă că acum toţi sunt pe drumul cel bun.  În timpul unei vizite la laborator din Bucureşti, V. Hughes a întâlnit o pacientă în vârstă de 12 ani, pe numele ei Simona. Când Simona avea 8 luni, mama ei a lăsat-o la Orfelinatul Sf. Ecaterina, unde era şi sora mai mare a fetiţei, pentru că nu mai putea să o crească. Totuşi, mama a continuat să le viziteze săptămânal, până când Simona a împlinit 5 ani, iar părintele a primit ajutor din partea guvernului pentru a-şi putea susţine familia, adică pe cei 4 copii ai săi. Însă anii în care copilul a fost instituţionalizat şi-au spus cuvântul: Simona este foarte slabă, iar IQ-ul ei este de doar 70 de puncte.  În acelaşi timp, Hughes a cunoscut-o şi pe Raluca, o tânără în vârstă de 13 ani, care de la  21 de luni a fost dată în plasament familial. Acum este „stylish” şi ageră la minte, iar spre deosebire de Simona, menţine contactul vizual cu interlocutorii. Cu toate acestea, nici Raluca nu este lipsită de probleme. Chiar dacă a scăpat de iadul orfelinatului, ea are probleme diferite: sfidându-şi părinţii şi profesorii, fata s-a apucat de fumat şi preferă să se vadă cu băieţi mai în vârstă ca ea.

Studiul va continua

Cu toate acestea, cele două fete par să se descurce cu mult mai bine decât majoritatea copiilor care au fost sau sunt instituţionalizaţi. Cât timp a petrecut în laborator, Hughes a mai auzit despre: „o fată care la vârsta de 10 ani se simţea atrasă sexual de vecinul ei, o fată de etnie rromă care la 12 ani a fost adusă înapoi la orfelinat pentru că asistenta maternală a spus că tânăra fura, minţea şi «mirosea a ţigan» şi o altă fată care a fost reintegrată cu bunicii care mai apoi i-au permis acesteia să se mărite la 12 ani.” În plus, pe lângă aceste cazuri, mai sunt şi copiii instituţionalizaţi, care, deşi primesc mai multă atenţie comparativ cu restul celor din centrele de plasament, fiind trimişi periodic vizite medicale, tot se află în situaţii dezavantajate.  Anul acesta, în luna iunie, National Institutes of Health a reînnoit grantul pentru „Proiectul Bucureşti”. Astfel, cercetătorii vor avea şansa să studieze mai departe modul de dezvoltare al tinerilor, până când aceştia vor avea 16 ani.
www.descopera.ro

Categoria: Mistere

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad