„Fiul meu ne șantajează pentru a-i face pe plac!”

„Bună ziua!
Mă numesc Maricica și am 38 de ani. Am un copil în vârstă de 12 ani. Relația dintre mine, soțul meu și fiul meu a fost întotdeauna una deschisă, în care fiecare dintre noi ne-am exprimat liber și mereu am încercat să evităm discuțiile contradictorii, pe principiul că o bună comunicare poate salva orice relație, fie ea soț-soție sau părinte-copil.
Niciodată nu am mers pe ideea că «bătaia este ruptă din rai». Nu cred așa ceva și am preferat să nu aplic acest lucru. Tocmai pentru că relația dintre noi, ca părinți, și fiul nostru a fost una deschisă, bazată pe înțelegere și respect, niciodată nu am avut probleme cu el. A fost mereu un copil cuminte, ascultător, care nu a făcut nimic ieșit din comun, nimic în plus față de ceilalți copii de vârsta lui. De câteva luni, mai exact din iarnă, lucrurile au luat-o pe un drum greșit. Atitudinea fiului nostru s-a schimbat atât față de noi, cât și față de prietenii lui sau alte persoane apropiate din anturajul nostru.
Inițial, am crezut că totul ține de vârsta pe care o are, că este doar un moment de rătăcire și lucrurile vor reveni la normal. Lunile au trecut, iar comportamentul băiatului a fost din ce în ce mai rebel. Am încercat să discutăm cu el în nenumărate rânduri, dar ne respinge orice gest de afecțiune sau orice încercare de a rezolva lucrurile. Am adoptat o atitudine calmă care să ne ajute să ajungem la el, dar nimic nu funcționează. Nu am reușit să înțelegem care a fost motivul acestei schimbări bruște.
Am crezut că este doar o rătăcire de moment, dar în  clipa în care fiul meu mi-a spus că dacă nu îl lăsăm în pace el pleacă de acasă, mi-am dat seama că lucrurile sunt grave. Menționez că am încercat să nu îl stresăm cu discuțiile și să nu fim presanți. Nu vreau să ajungem în situația în care fiul nostru să ne șantajeze pentru oricare lucru nu îi place. Am încercat să îi propun să mergem la un psihoterapeut pentru a primi ajutorul necesar, dar nici nu a vrut să audă de așa ceva, tocmai de aceea v-am și scris.
Ce aș putea să fac pentru a remedia situația?”.

 

Monalisa Bogdan, asistent social cu training în psihoterapie de familie, răspunde:
Bună, Măricica!
Grija ta ca părinte este una normală şi cât se poate de reală, când comportamentul unui membru din familie se schimba şi voi simţiţi că nu este ceva în regula este necesar să interveniţi.
Un comportament rebel al unui copil sau unul distant al unuia dintre părinți va afecta pe toţi membrii în aceeaşi măsură. Familia este ca un sistem: A influenţează pe B, B va influenţa pe C şi C va influenţa pe  A. Pare un cerc, este de fapt un circuit.
Adolescenţa sau pubertatea este perioada prin care se produc schimbări, pot exista anumite modificări de comportament la ambele sexe. Au nevoie de mai mult spaţiu, intimitatea este indispensabilă. Libertatea pe care nu ţi-o cerea până acum, de acum are pretenția să i-o acorzi. Nevoia de a fi validat şi a se simţi apreciat, cât partea fiziologică se află în schimbare, atât şi cea psihică. Comportamentul rebel este cunoscut în perioada aceasta ca fiind frecvent folosit de către adolescenţi, dar depinde ce poate înţelege fiecare prin comportamentul rebel, poate fi unul ce va ajunge ca fiind deviant, iar atunci e nevoie de o intervenţie promptă. O întrebare utilă pentru a desluşi misterul este aceea de a afla ce s-a întâmplat în iarnă, ce l-a determinat să devină un copil rebel şi de neînţeles.
Chiar dacă este adolescent, copil, chiar şi tânăr, el are nevoie de dragoste şi înţelegere. Este esenţial să aflaţi care sunt activităţile lui extraşcolare, să încercaţi să luaţi parte la acele activităţi, să-l încurajaţi şi să-i fiţi alături.

Categoria: Social

Tags:

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad