„Îmi plac persoanele de același sex, dar îmi e teamă să recunosc acest lucru!”

,,Mă numesc Magdalena şi am o problemă referitoare la un aspect destul de important din viaţa mea. Nu ştiu cum să încep, dar m-am gândit mult înainte să vă scriu şi am ajuns la concluzia că este cea mai bună măsură pe care pot să o iau în acest moment. Am o problemă în ceea ce priveşte viaţa mea intimă; mai exact, cred că îmi plac persoanele de acelaşi sex. Îmi este foarte greu să vorbesc despre acest lucru, pentru că am 32 de ani şi până acum nu am avut curaj nici măcar să spun cu voce tare aşa ceva. Am ajuns, însă, la concluzia că este momentul să încep să îmi trăiesc viaţa şi să nu mă mai ascund în spatele unei perdele care până acum nu m-a ajutat deloc. Până acum am avut trei relaţii, dar toate cu bărbaţi, niciodată nu am avut o relaţie cu o femeie, dar mereu m-am simţit atrasă de ele mai mult decât de bărbaţi. Cu cei cu care am avut relaţii până acum m-am înţeles bine, dar între noi, cel puţin din partea mea nu a existat niciodată iubire, doar un sentiment de prietenie. Îmi este foarte greu să mă gândesc la situaţia în care mă aflu pentru că nu ştiu ce urmări ar avea recunoșterea unui astfel de lucru în viaţa mea, nu ştiu cum i-ar afecta pe apropiaţii mei şi mai ales nu ştiu cum i-ar afecta pe părinţii mei şi cum m-ar trata ei în urma aflării unei astfel de vești.
M-am gândit mult la impactul pe care recunoșterea faptului că îmi plac femeile îl va avea în viaţa mea şi la cum îmi va schimbă acest lucru viaţa, dar am ajuns la concluzia că cel mai bine pentru mine şi pentru sănătatea mea mentală ar fi să recunosc acest lucru. Cea mai mare problemă în acest moment, pentru mine, o reprezintă faptul că nu ştiu cum să gestionez situaţia și nu ştiu cum ar trebui să le dau această veste părinţilor mei. Sper doar să mă înţeleagă şi să nu mă critice. Cum să procedez? Vă mulțumesc!”.

 

Monalisa Bogdan, asistent social cu training în psihoterapie de familie, răspunde:
„Bună, Magdalena!
Există multe păreri pro şi contra despre homosexualitate, părerile contra duc la discriminări, dar mai ales şi la a limita viaţa unui om la nişte scenarii ce nu au legătură cu realitatea. Normalitate, anormalitate, libertate sau constrângere – prin prezenţa lor se dă o luptă acceptării sau neacceptării homosexualităţii de către societate. Dezbateri cu un sfârşit ce încetează să apară, unul chiar îndepărtat şi imprevizibil.
Îți admir curajul de a admite în faţa ta că ai o altă orientare sexuală, mai ales că homosexualitatea nu este o etichetă ușor de suportat. Poate fi o povară şi pentru tine însăţi, această orientare te face să te simţi diferită că nu ai tocmai o viaţă normal, mă refer la viaţa de cuplu.
Frica de respingere, judecarea şi chiar pierderea apropiaţilor sunt pentru tine acum o parte foarte importantă, dar pentru care tu eşti pregătită să lupţi. Atitudinea pe care ai adoptat-o prin a nu mai prelungi o dureroasă agonie şi incertitudine este una care trebuie tratată cu multă grijă şi responsabilitate. Este bine să ştii prin a face mici probe cu cei ce-ţi sunt apropiaţi. Cum se raportează ei la aceasta idee, care este viziunea lor şi dacă ei pot accepta ca cineva apropiat să aibă această orientare.
Puţini sunt cei care înțeleg că de fapt nu faci o alegere, ci AŞA te-ai născut. Cel mai greu ne este să ne schimbăm credinţele şi să le acceptăm pe cele noi, chiar şi tinerii au această problemă.
Familia poate fi punctul culminant, eşti legată de ei nu numai prin genă, dar şi afectiv. Să ai o mare grijă cum gestionezi această situaţie.
Poate suna banal, dar o discuţie despre credinţele, percepţiile părinţilor tăi despre relaţiile de acelaşi sex te-ar ajuta să ştii dacă le vei putea spune sau nu.
Dacă discuţia nu a fost pe placul tău şi crezi că i-ai răni, încearcă să găseşti metode ce i-ar ţine departe de durere, sentimente de vinovăţie şi mânie. Anumitor persoane li se pot naşte aceste sentimente (mai ales partea cu vinovăţia); îşi pun problema unde au greşit şi chiar își asumă această vină. Află că nu există vinovaţi în această poveste. Ideea de vinovat sau nevinovat practic nu există, dacă am încerca să căutăm esenţa ei, ar fi un drum anevoios şi plin de neputinţă.
Dacă părinții tăi nu înțeleg acest lucru, poate nu ar fi indicat să le spui. Chiar dacă ne iubesc şi ne îndeplinesc toate dorinţele, fiecare are o limită în a înţelege ce se întâmplă de fapt; asta se poate transforma în durere. Sinceritatea este periculoasă când provoacă durere. Nu ai face decât să le fărâmi visele despre tine, despre o posibilă familie a ta, despre un bărbat în viața ta, despre copii. Mai ales dacă tu nu poți pune nimic în locul acestor vise, atunci poate nu ar trebui să le iei speranța.
Există comunităţi, nu sunt zgomotoase, departe de ochii tuturor, ar fi bine să le găseşti, să te strecori; află mai multe despre ceea ce simţi. Poţi încerca!
Un ajutor suplimentar este şi acela de a apela la un specialist. Contactează un psiholog dacă consideri că ai nevoie de sprijin”.

Categoria: Social

Tags: ,

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad