Mai rămâne taxa pe fum…

Cine zicea că o să murim de foame pe vreme de criză? Uite că pe la noi, pe aceste meleaguri, se găsesc oameni atât de inteligenţi încât pot să găsească rapid soluţii de a ieşi din această situaţie critică pentru întreaga ţară. Mai exact, să revenim la perioada fanariotă când se plăteau dări şi pentru fumul care ieşea iarna pe coş. Nu suntem departe, oricum.

 

Primul exemplu că era fanariotă este mai vie decât niciodată, în Gorj, este la Rovinari. Aici, după cum bine ştie toată lumea, nimic nu e imposibil. Adică nimeni nu are nimic împotrivă că familia primarului stoarce bani publici de la instituţia pe care acesta o conduce, nimeni nu are vreo obiecţie dacă firma unui consilier local face afaceri cu primăria… În fapt, în afară de locuitorii oraşului, nimeni (sau aproape nimeni) din Primăria Rovinari, nu are nimic împotriva ilegalităţilor. Dar, asta e deja o poveste veche şi pe care o cercetează organele de justiţie. Şi fac precizarea că aştept cu nerăbdare să văd cât de bine lucrează sau, Doamne fereşte, cât de bine îşi pot bate joc de munca altora.

Aşadar, elementul de noutate este taxa pe apa de ploaie. Cu ea, Filip ar putea reuşi performanţa de a pustii oraşul (de oameni, că de bani…). Să ajungi să plăteşti bani pentru că îţi plouă pe garaj şi apa se scurge în canalele pluviale, mie deja mi se pare o chestiune de o idioţenie rar întâlnită. Poate nici nu se mai întâlneşte pe undeva asemenea specimen de taxă.

Întreb şi eu, acum, aşa cum întrebau ieri, în gura mare, localnicii adunaţi în faţa primăriei: unde dracu’ să se ducă apa de ploaie care se scurge de pe garaj, dacă nu în canalul pluvial? Şi, dacă tot se duce acolo de vreo câteva milioane de ani, de când plouă pe Terra (inclusiv la Rovinari) de ce trebuie să plătesc eu bani? Adică garajul ce e? Societate comercială de pe urma căreia se scot bani şi trebuie să pui taxă pe viciu? Nu, e, în cele mai multe cazuri, o cocioabă? Şi scopul acestei cocioabe, din câte ştim cu toţii (sau cred că ştim, pentru că unii văd că nu au idee) este să nu-ţi plouă pe maşină?. La fel ca şi casa, inclusă la „incintă construită” în acel contract, este amenajată ca să nu te plouă. Din taxa asta aş înţelege că nu mai trebuie să-ţi construieşti garaj sau casă în Rovinari decât atunci când se va schimba clima şi o să cadă precipitaţii o dată la 50 de ani. Sau, cei care le au, ar trebui să le dărâme, că plătesc bani pentru că nu-i plouă.

Că tot suntem la capitolul „taxe”, am aflat cu stupoare că în Rovinari, o bicicletă produce, lunar, vreo 3 kg de gunoi. Cum? Nu ştiu, dar cert este că, lunar, rovinăreanul trebuie să dea bani pentru că are bicicletă şi aceasta face gunoi. În medie, un jaf din acesta chinezesc de bicicletă, cântăreşte vreo 7 kilograme. Nu e greu de imaginat că dacă acea bicicletă produce 3 kilograme de gunoi într-o lună, înseamnă că peste 60 de zile, rovinăreanul nu mai are decât coarnele sau şaua de la ea.

Dar, despre asta şi despre alte taxe interesante la Rovinari, în ediţiile viitoare. Adică începând de luni.

Categoria: Editorial