Nimeni nu scapă morții

Viaţa omului pe pământ este marcată de moarte. Ea are un început şi un sfârşit. Dar viața este, cu siguranță, și prea scurtă. Banii și toate celelalte bogății nu mai au nicio importanță în momentul în care pierzi în mod tragic o rudă apropiată. Ieri (joi) a fost o zi agitată, deși de dimineață părea a fi cu totul altfel. Vestea că mama Monicăi Gabor a decedat după ce o bucată dintr-o stâncă de lângă Peștera Polovragi i-a căzut în cap, părea ireală. A trebuit să o verificăpm din mai mult de trei surse ca să ne convingem că la noi în Gorj s-a întâmplat tragedia. Oricât de străină mi-ar fi cea care a decedat în mod atât de dramatic, nu pot să nu simt părere de rău pentru fiicele sale, pentru pierderea lor și pentru viața acestei mame, care s-a dus prea devreme. Moartea vine mereu prea devreme. Personal mi-e teamă să mă gândesc la momentul în care totul se va sfârși. Nu m-am gândit niciodată cu seriozitate la moartea mea sau la a celor dragi. Când îți mor cei dragi, nu mai contează nimic altceva. Nimic nu poate lua locul celor pe care îi pierzi, iar dorul și durerea pe care le simțim nu se prea pot descrie în cuvinte.

Asemenea evenimente tragice ar putea fi evitate, poate, dacă la fața locului autoritățile ar fi pus mai multe semne de avertizare, poate dacă și noi, ca turiști, când mergem în astfel de locuri periculoase, am ține cont de avertizări… am fost și eu în câteva excursii și am trecut pe lângă semne de avertizare („Atenție! Cad pietre!”) și nu le-am luat în seamă. Probabil așa a făcut și doamna Bulai. Un moment de neatenție, de ignorare a pericolelor au costat-o viața. Tragic și de necrezut. Așa i-a fost soarta, putem spune, mai ales că în ultimii 40 de ani așa ceva nu s-a întâmplat. Niciun alt turist nu și-a găsit sfârșitul acolo, la nici 50 de metri de Peștera Polovragi.

Nimeni nu scapă morții; fără urmă de îndoială, toți suntem supuși durerii de a vedea pe cineva iubit plecând dintre noi, murind adică. Este un adevăr valabil. Moartea este văzută de unii ca o trecere, dar ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct în față. Moartea a preocupat mintea omenească de când omul a apărut pe pământ.

Sunt creștină și cred că Hristos a înviat din morţi, dar cu moartea Sa călcând moartea, mergând până la dăruirea de Sine. Astfel ne-a deschis drumul către Viaţă. „Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi să o aibă din belşug. Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10, 10-11).

Categoria: Editorial

Tags: ,

Commentarii (2)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. Elena says:

    Nu iti spun ca ai scris un articol frumos despre moarte , nu suna bine . Ai dreptate , insa , in tot ce scrii aici , moartea este singura certitudine din viata unui om . Iti doresc sa ajungi sa simti durerea unei pierderi iremediabile cat mai tarziu posibil . Te pup .

    Thumb up 2 Thumb down 0

  2. inna says:

    Putem depasi toate suferintele pierderii unei fiinte dragi cu iubire pura si puritate in inima(fata de morti si vii)!Sa fim decenti ,puternici,fara false iluzii si sa mergem inainte in viata..cu o moarte toti suntem datori!Nu?In fata mortii toti suntem egali…in rest nu au loc alte comentarii….ne poate da moartea o experienta a adevarului?Cum si cand plecam?Aiurea..Ce influenta corectoare asupra vietii noastra ne da moartea cuiva?Eu nu stiu,nu am aflat pana acum..in rest nu au loc alte comentarii “DIVINE”!Numai bine tuturor si zile cat mai fericite va doresc!

    Thumb up 0 Thumb down 0

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad