Povestea minunată a celor 40 de mucenici

În fiecare an, la începutul primăverii, în ziua de 9 martie, creştinii ortodocşi şi greco-catolici îi prăznuiesc cu bucurie pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia.

Care este povestea mucenicilor?

Pe timpul domniei necredinciosului împărat roman Liciniu (308-324), acesta a instituit mari prigoniri ale creştinilor, pe care încerca să îi silească în fel şi chip să se închine şi să aducă  jertfe zeilor (idolilor); în Sevastia, cetatea din ţinutul Armeniei guvernator era Agricolae, iar în puterea sa se afla şi un grup de oşteni, patruzeci la număr, care  erau nişte bărbaţi viteji şi nebiruiţi în războaie şi care totodată  aveau dreapta credinţă întru Hristos, fiind şi pricepuţi în Scripturile creştine. Luând la cunoştinţă acest lucru, Agricolae le-a poruncit să se închine idolilor romani, însă oştenii au refuzat. Atunci, au fost întemniţaţi, ademeniţi cu daruri şi bătuţi cu pietre – dar semne dumnezeieşti le-au întărit credinţa: pietrele se întorceau şi îi loveau chiar pe cei ce le aruncau. Văzându-se aceasta şi fiind vreme foarte rece, au fost osândiţi să petreacă o noapte întreagă în mijlocul unui lac îngheţat din apropierea Sevastiei. Unul dintre cei 40 de foşti bravi oşteni nu a mai rezistat, a ieşit din lac însă a murit pe loc.  Convins de credinţa şi curajul lor, unul dintre soldaţii de pază a intrat în lac luându-i locul celui plecat.  În noaptea osândei s-au înfăptuit mari minuni – gheaţa s-a topit, apa lacului s-a încălzit şi 40 de cununi luminoase au coborât din ceruri asupra mucenicilor.

Dăruirea totală faţă de Domnul nostru Hristos

Întrucât în zori au fost descoperiţi încă vii, au fost scoşi din lac şi li s-au zdrobit fluierele picioarelor, astfel dându-şi ei sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Apoi a fost aprins un foc mare în care au fost arse trupurile mucenicilor şi, pentru ca alţi credincioşi să nu poată lua rămăşiţele lor, le-au aruncat într-un  rău din apropiere. Însă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu,  acestea s-au strâns laolaltă într-o surpătură,  împrăştiind  o lumină puternică astfel încât ceilalţi creştini au reuşit să vadă  moaştele şi să le culeagă din apă, şi apoi dăruindu-le lumii întregi. Mici părticele din moaştele  celor patruzeci de mucenici  au ajuns în numeroase locuri de pe acest pământ, şi chiar şi în ţara noastră – la care credincioşii ortodocşi se închină cu evlavie. Martiriul celor 40 de oşteni creştini ilustrează cu claritate dăruirea totală faţă de Domnul nostru Hristos, iar aceştia au fost: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

Obiceiuri şi tradiţii româneşti

Întrucât sărbătoarea creştină din 9 martie  a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se suprapune cu  începerea anului agricol tradiţional de la noi, spiritualitatea populară  a căpătat o deosebită semnificaţie, generând o frumoasă sărbătoare tradiţională românească – Mucenicii sau  Măcinicii.
În credinţele noastre populare, în ziua Mucenicilor iau sfârşit zilele capricioase şi aprige ale  Babelor  – este ultima zi a babei Dochia, care astfel  se preface în stană de piatră – după cum zic legendele, făcând loc celei dintâi zile a  Moşilor, jertfiţi pentru dreapta lor credinţă întru Domnul, zile mai calde de primăvară.
- În această zi se fac ritualuri pentru alungarea gerului şi slobozirea vremii calde – se rostesc descântece lovind pământul cu ciomege sau maiuri: „Intră frig şi ieşi căldură, / Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură”.
- Totodată se fac şi predicţii populare a vremii ce va urma: dacă plouă în această zi, va ploua şi de Sfintele Paşti; de va tuna, va fi o vară bună pentru toate culturile, iar dacă va fi îngheţ în noaptea dinainte – va fi o toamnă îndelungată.
- Tot în această zi, gunoaielor strânse afară din casă, curte şi grajd li se dă foc – focul Sfinţilor peste care trec membrii familiilor şi joacă copiii pentru ca primăvara să vină degrabă şi toţi ai casei să fie sănătoşi. De asemenea casa, grădina, grajdul se afumă cu o cârpă aprinsă pentru a fi protejate de rele şi de şerpi.
- Însă cea mai răspândită tradiţie este ca româncele să coacă ori să fiarbă  în această zi 40 de figurine din aluat, în formă de opturi, denumite mucenici, măcinici, sfinţişori, bradoşi sau brânduşei.
- În Moldova se fac nişte colăcei din aluat de forma cifrei opt, care se coc la cuptor, iar după aceea se ung cu miere de albine şi se presară nucă pisată din abundenţă şi scorţişoară (mucenici sau optari moldoveneşti).
- În Muntenia şi Dobrogea, colăceii sunt de aceeaşi formă, dar sunt mult mai micuţi, sunt fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând pesemne lacul în care fuseseră osândiţi Sfinţii Mucenici din Sevastia (mucenici munteneşti).
Din oricare regiune ar fi reţetele, trebuie să recunoaştem că mucenicii făcuţi în casă sunt absolut delicioşi şi tare e plăcut când se strânge familia în jurul lor!

Categoria: Puls

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad