Regretă că nu a iubit toate femeile care i-au plăcut
(No Ratings Yet)
Loading ...
Exprimă ceea ce simte, folosindu-se de culorile, imaginile şi chipurile oamenilor surprinse cu ajutorul aparatului de fotografiat. Artistul fotograf, Teodor Dădălău, căci despre el este vorba, este împlinit profesional, a trăit fiecare perioadă a vieţii aşa cum şi-a dorit şi nu regretă nimic din ceea ce a făcut până în prezent.
Cea mai mare realizare a dumneavoastră, până în prezent?
Sunt multe lucruri care mi-au dat o stare de bine. După fiecare expoziţie, spuneam că aceea a fost un vis de-al meu, care în cele din urmă s-a împlinit. „Acasă la Brâncuşi”, expoziţia de artă fotografică de la Palatul Parlamentului, din 22 septembrie 2009, este cea mai mare realizare a mea până în prezent.
Visul neîmplinit?
Sunt foarte multe… Unul dintre acestea este şi faptul că nu am reuşit să iubesc toate femeile pe care le-am cunoscut şi care mi-au plăcut.
Cel mai nebunesc lucru pe care l-aţi făcut în anii studenţiei.
Ce vremuri… cu reguli stricte în căminele studenţeşti, dar cu mult mai multe idei trăsnite din partea noastră. Tot ceea ce este interzis este bun, aşa că nu mă retrăgeam niciodată când era vorba despre organizarea vreunui chef în cămin. Urcam în căminul de fete, cu ajutorul cearşafului, până la etajul unu, iar de aici, mergeam fiecare unde aveam treabă. Chefuiam cu bere şi muzică bună. Erau, aşa cum am spus, reguli crunte, pe care, nu de puţine ori, am reuşit să le încălcăm. Am făcut facultatea la Galaţi şi pot preciza că perioada studenţiei a fost una dintre cele mai frumoase etape din viaţa mea.
Dar cel mai interesant?
Am încercat să fac lucruri interesante în fiecare perioadă a vieţii mele. Nu cred că aş putea vorbi despre cel mai mult sau cel mai puţin interesant lucru sau faptă. Fiecare are specificul său şi se face remarcat, atractiv prin acel „ceva”.
Aţi fost un copil liniştit?
Sub nicio formă! Copil fiind, le-am cam făcut pe toate…am dat foc la şopru, am îmbătat păsările din curte, am dat drumul vinului din butoi. Întâmplarea cu incendiul a fost pusă la cale, pe loc. M-a trimis bunicul, care lucra prin gospodărie, să îi aduc o cutie cu chibrituri. Am fost în casă, le-am luat, dar în loc să i le duc bunicului, mi-a venit ideea de a da foc şoprului. Nu-mi amintesc dacă am fost sau nu pedepsit, dar imaginea flăcărilor o am şi acum. În rest…lucruri obişnuite pentru un copil crescut la ţară. La vârsta de 3 ani, mergeam deja cu curcile. Treptat, am avansat, trecând de la oi la vaci.
Care este lucrul pe care vă pricepeţi cel mai bine să îl faceţi?
Mă pricep să surprind ceea ce se petrece în jurul meu, cu ajutorul aparatului foto. Îmi place să fotografiez bătrâni. Chipul acestora m-a atras întotdeauna. Îmi plac, de asemenea, norii sau dimineţile cu ceaţă, apusul şi răsăritul soarelui. Important este să surprinzi frumuseţea ce te înconjoară şi să creezi, la rândul tău, frumos.
Dar cel la care nu vă pricepeţi deloc?
Nu cred că aş putea să scriu….întotdeauna m-au uimit cei care dau sens unei întâmplări, cei care reuşesc să pună cap la cap ideile şi să scoată o frumoasă poveste de dragoste, un roman sau orice alt gen literar. Dacă aş îndrăzni să încerc şi arta scrisului, cred că aş opta pentru poezie, dar nu cred că aş putea să scriu atât de mult pentru a edita o carte.
Alte pasiuni, în afară de fotografie?
Fotografia şi… fotografia. De asemenea, aş mai putea face filme documentare. Cu ceva timp în urmă, am realizat şi astfel de lucrări, pentru care am luat premii naţionale.
Când plecaţi în concediu, vă faceţi planuri sau preferaţi sa fiţi spontan?
Nu îmi fac concediul niciodată, aşa că nici despre planuri şi nici despre spontaneitate nu poate fi vorba. În „cultură”, nu prea ai cum să ai concedii. Dacă aş fi pus într-o astfel de situaţie, aş fi adeptul lucrurilor spontane. Consider că sunt mai interesante şi mult mai relaxante.
Dacă nu ar trebui să munciţi, pentru a câştiga bani, cum ar arăta o zi liberă din viaţa dumneavoastră?
Mi-aş dori să am parte de o astfel de zi. Aş face ce am făcut, în urmă cu trei sau patru ani, în Ziua de Sfântul Ion. Aceea a fost singura mea zi liberă, pe care mereu o să mi-o amintesc cu plăcere. Împreună cu unul dintre prietenii mei, am pornit prin zăpadă, în vizită, prin satul Sohodolul de Tismana. Am vorbit cu oamenii, am cunoscut obiceiuri şi le-am urat „La Mulţi Ani!” celor care-şi serbau ziua numelui. Cel mai mult m-au impresionat doi bătrâni care stăteau în tinda casei lor, situată în capătul satului. Au fost atât de bucuroşi că le-am călcat pragul, încât, în mai puţin de două, trei minute au devenit cele mai ospitaliere gazde din câte avusesem până să ajungem la ei. Cozonacul, ţuica fiartă şi cârnaţii de casă, toate acestea au fost incurabil de gustoase.
Sunteţi atras de lumea satului?
Îmi place simplitatea omului care trăieşte în sat. În ceea ce mă priveşte, nu aş putea trăi la ţară, chiar dacă am crescut, am copilărit în acest mediu. Când merg la părinţii mei, stau acolo maximum o zi, după care simt nevoia să mă întorc în oraş.
Există regrete în viaţa dumneavoastră?
Nu-şi au rost regretele. Faptele, întâmplările sau lucrurile petrecute cândva, fac parte din viaţa mea. Atunci m-au bucurat sau m-au făcut să mă simt bine. De ce să le regret acum? Singura pe care o regret este… „Cântarea României”. Deşi eram obligaţi să preaslăvim pe „cineva”, în mulţimea respectivă se descopereau adevăratele valori…
Ce vă supără cel mai mult la oamenii din jur?
Superficialitatea unora şi lipsa de interes a altora. Dar suntem oameni şi niciunul dintre noi nu este perfect. Ar fi prea monoton să se deruleze totul după bunul plac al fiecăruia dintre noi.
V-aţi simţit vreodată înşelat de prieteni?
Nu puţine au fost momentele în care am simţit trădarea celor pe care îi consideram de bună-credinţă. I-am luat ca atare şi am mers mai departe. Nu le mai poate schimba nimeni felul de a fi, când ajung la o anumită vârstă.
Cum faceţi faţă dezamăgirilor?
În primul rând, le consider ca făcând parte din viaţă. Le accept, analizez situaţia, pun în balanţă şi evit să mă consum prea tare. Ar fi obositor, fapt pentru care, calmul este cel care mă scoate din impas, în asemenea momente.
Dar schimbărilor de situaţie?
Nu mă prea schimb…Nu după cum vor alţii, mai ales dacă îmi impun să fac ceva împotriva voinţei mele, care nici să nu mi se potrivească.
Sunt importante sfaturile în viaţa unui om?
Categoric! Sunt adeptul acestora, atât în ceea ce priveşte oferirea, cât şi primirea lor. Foarte important este modul în care dai sfatul respectiv. Sunt unele persoane care cred că doar ele au dreptate, doar ele se pricep cel mai bine să facă un anumit lucru şi, în momentul în care vrei să faci şi tu exact acel lucru, nu se simt ele bine până nu insistă să te convingă despre faptul că varianta lor este cea mai bună.
Cel mai important lucru în viaţă…
Fiecare om ar trebui să ştie că foarte important în viaţă este să faci ceea ce îţi place. Mai mult, atunci când face un anumit lucru, o anumită faptă, să o facă din tot sufletul, este cu atât mai bine. Să nu-i rămână numele doar pe o cruce… să nu se mulţumească doar cu asta.
A consemnat Octavia Hantea
Categoria: Interviu
Profesional, sa zicem ca a reusit ceva. Pe plan personal insa.. E UN RATAT. A ranit atatea suflete in existenta lui mizerabila, a calcat in picioare sentimentul de care face parada – iubirea. Are regrete ca nu a iubit toate femeile cere i-au placut.. El nu e in stare sa iubeasca, nu a iubit pe nimeni, s-a iubit numai pe el. Canalia asta care face pe sensibilul in fata suferintei oamenilor, nu s-a abtinut de la nimic pentru a-si atinge propriul interes. E in stare sa calce pe cadavre numai sa ii fie lui bine.Ce iubire? Nici macar pe parintii lui nu i-a iubit, i-a abandonat intr-un colt uitat de lume si nu le deschide usa decat in situatii extreme. Saracul, e nostalgic, vremea lui de mare crai a apus, cand sucea mintile pustoaicelor proaste, acum nici cu bani nu mai poate cumpara iubire. E un mos garbovit de ani, cocosat de propriile vicii, care in curand va da coltul.Vorbeste de studentie. Care studentie? Poate aia de la mititica… Minte de crede si el. De fapt, in miciuna a trait,s-a hranit cu minciuna si a murdarit cu minciuna lui tot ce a atins.. Azi 23.06 e o zi importanta pentru el, dar nu cred ca o tine minte. Nu retine decat ce il intereseaza ca profit. Nu spun cuvinte mari. Il cunosc perfect pe acest mizerabil, pe aceasta scursura care nu merita atatea osanale. Spre ca in viitorul apropiat sa ii citesc necrologul. Sa arda in focul iadului.
canalie
Pt ,,Craiova,,. Se vede ca ati suferit enorm….
Acele femei n-au meritat inima lui. Niste …
Oauuuuu, “draga” craiova… dar nume n-ai? Ce-ai patit, fato? Te afli si tu printre femeile parasite de Teodor Dadalau? Cu certitudine, DA! Si tocmai asta e necazul! Iar, daca e asa cum spui, de ce nu s-a intamplat la fel si cu femeia pe care dl Dadalau o are alaturi de multi ani? De ce pe tine si nu pe ea? Pe tine, “craiova” din pacate te stiu bine si e jalnic ca oameni ca tine fac umbra pamantului avand ca unic scop razbunarea pentru ceea ce nu au fost capabile sa pastreze. Am gasit materialul acesta pe internet cautand date despre activitatea dumnealui profesionala fiindca va avea in curand o actiune de amploare cu institutia noastra. Imi pare rau ca n-am dat la timp peste comentariile fara scrupule ale “cuiva” care n-a fost in stare sa-si asume cuvintele, ascunzandu-se in spatele unui pseudonim, asa cum cu siguranta n-a fost in stare sa-i stea alaturi celui pe care-l ponegreste atat! Domnilor redactori, mai ales cei locali, care cunoasteti bine oamenii despre care scrieti, incercati – va sugerez – sa nu mai admiteti postarea de comentarii sub pseudonim. Oricine are dreptul la o parere, dar la fel de corect este sa si-o asume, nu? Din fericire, il cunosc bine pe omul acesta, cu care institutia la care lucrez are relatii de multi ani, dintre cele mai bune. Din nefericire, o cunosc si pe cea care se ascunde sub numele “craiova”… mai are si alte “umbrele” de acest fel. Veti observa comentariile sale cam la toate articolele despre artist. E lesne de inteles de ce… Dar ganditi-va mult: intr-un eventual proces de imagine, nu numai ca justitia va solicita date despre id-ul celui care posteaza si-l va localiza, fireste, dar sigur isi va pune si o alta intrebare: cel care admninistreaza postarea acestor comentarii, ce … administreaza, de fapt? Asupra a ce vegheaza, daca-si da acordul pentru aparitia de injurii si alte cele, ca cele de mai sus? Nu este un repros, doar o constatare. Care, sper, sa aiba consecinte faste asupra posibilitatilor de a comenta in perimetru public despre orice si oricine.
Nene, daca iubesti femeile de ce pozezi cruci si mosi? Gaseste ceva mai frumos sa pozezi!
Doamna Ileana, a fost un copil de bani gata, o beizadea care nu are exercitiul gindirii. Fetele simple n-au ce spera de la beizadele!
Doar o lamurire: sub id-urile “ion” si “timis” se ascunde, de fapt, o femeie cu numele Victoria Stolojanu Munteanu, din Sadu, a carei unica treaba, in ultimii ani, a fost sa-l hartuiasca pe omul despre care vorbeste articolul si familia acestuia. Inclusiv apeland la metode de santaj. Femeia, nebuna cu acte-n regula de atfel, e o simpla contabila la uzina din localitatea Sadu, cunoscuta pentru desele conflicte cu sotiile anumitor colegi pe care, intr-un moment sau altul al vietii ei, i “s-a pus pata”. Si… prietena buna cu “craiova”.
Nene, dar o iubesti?