Roberta Crintea: „Am învăţat să-mi scriu durerile pe nisip şi doar bucuriile pe stâncă”

Solistă a Ansamblului Profesionist „Doina Gorjului” din anul 2007, Roberta Crintea iubeşte cântecul bănăţean şi este mândră că poate oferi publicului o parte din frumuseţea folclorului românesc. Trăieşte o poveste de dragoste minunată, are un copil de care cu greu se desparte. Este împlinită profesional, nu regretă nimic din ceea ce a făcut de-a lungul timpului şi ştie să profite din plin de fiecare clipă.

Care este cel mai mare vis împlinit până în prezent?
Visul nu-ţi poate fi furat de nimeni, doar înlocuit cu unul mai strălucitor şi mai înalt. Dacă la 20 de ani visam la dragostea absolută, apoi mi se împlinea dorinţa de a aduce un copil pe lume, totuşi cel mai mare vis împlinit rămâne angajarea mea în rândul marilor nume de la Doina Gorjului.

Dar cel neîmplinit?
Visurile nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi. Neîmplinirea mea se regăseşte în faptul că nu am adus pe lume un al doilea suflet de om. Am o mare tristeţe interioară care se vede destul de greu.

Ce mi-ar spune unul dintre prietenii tăi despre modul tău de a te distra?
Depinde pe care dintre ei o să îi întrebi. Nu am foarte mulţi prieteni. Sunt foarte selectivă. Îmi petrec timpul în multe moduri plăcute. Mă distrez foarte bine doar cu soţul meu, de exemplu, într-o călătorie sau mă simt la fel de bine înconjurată de persoane cu care dezvolt subiecte comune. Plutesc cu plăcere într-un vals sau cânt cu o dorinţă nebună celor care mă cunosc şi-mi ştiu patimile.

Cum îţi aminteşti  perioada copilăriei?
Trezeşte în sufletul meu un sentiment de melancolie, o lume fantastică. Este locul de refugiu al problemelor şi singurul paradis pierdut. Am avut o copilărie „fină”. Am fost preferata bunicilor şi am crescut dezmierdată şi crescută în cel mai frumos mod posibil. Pentru ei, chiar şi soarele pălea în faţa mea.

Ai fost un copil liniştit?
Da. Am fost un copil tare cuminte. Aş fi făcut orice ca să nu-i dezamăgesc pe bunicii mei. Destul de zburdalnică, eram foarte atentă ca nu cumva să mă lovesc sau să mă pătez pe rochiţele pe care le schimbam şi de trei ori pe zi.

Te-ai îndrăgostit la prima vedere? Cum ai depăşit situaţia?
Nu există durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei, decât aceea de a se fi dăruit trup şi suflet unui bărbat nedemn de iubirea ei. S-a întâmplat, da! O iubire care nu riscă nimic, nu valorează nimic. Am fost dezamăgită, eu având o mare de sentimente, iar el un suflet de gheaţă. Atunci am învăţat să-mi scriu durerile pe nisip şi doar bucuriile pe stâncă.

Când şi cum ţi-ai cunoscut soţul?
Este o poveste minunată, plină de sensibilitate şi farmec. La început a fost iubire mistică. În scurt timp a pus stăpânire pe noi un sentiment copleşitor care este prezent şi azi. Ne-am cunoscut în urmă cu 13 ani. Mă asculta în fiecare seară la restaurantul unde cântam eu. Ne-am îndrăgostit atât de tare că după patru luni am decis să fim acel tot despre care îţi vorbeam mai devreme.

Care a fost secretul relaţiei tale? Ştiu că nu te îndoieşti de trăinicia ei.
Dragostea nu înseamnă doar flori şi zâmbet. Înseamnă lacrimi, dorinţă, pasiune, de aceea, puţini au privilegiul de a-i găsi puterea. Am avut norocul să-mi găsesc perechea. Ea poate fi căutată o viaţă. Reuşeşti cu greu să formezi un tot, dacă nu te potriveşti. Noi doi ne-am lăsat descoperiţi în faţa acestui sentiment, iubind până la lacrimi şi trăind până la extaz.

Care este cel mai mare rău pe care partenerul de viaţă ţi l-ar putea face?
Ştiu sigur că niciodată nu mi-ar face rău voit. Este un domn! Crede-mă, pe cuvânt!

Te-ai  simţit vreodată înşelată de prieteni?
O! Da! Sigur că s-a întâmplat. Prietenii sunt ca pepenii verzi. Încerci zece şi opreşti unul. Treptat i-am ales doar pe cei care merită prietenia mea.

Cum faci faţă dezamăgirilor din viaţa ta?
Greu, destul de greu! Pierderile m-au învăţat să preţuiesc ceea ce am, dar ştiu că există bătălii pe care trebuie să le pierd pentru a nu deveni ridicolă, câştigându-le. Lăcrimez adesea. Lacrimile sunt produsul final al căderilor şi suferinţelor. Am învăţat să mă ridic şi să nu clachez.

Doar cântecul popular?
Îmi place muzica de calitate şi nu doar cea populară. Muzica este graiul sufletului, este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi. Răscoleşte sentimente ca şi după o futună, exprimând ceea ce nu putem spune în cuvinte.

Te implici în activităţile gospodăreşti?
Normal. Să ştii că mă şi pricep! Ce fac, prefer să fie făcut cu răspundere. În fiecare toamnă, cămara mea devine neîncăpătoare. Nu ştii ce pot!(zâmbeşte).

Care este lucrul la care nu te pricepi deloc?
Nu mă pricep să mint, Nu pot să apăr pe cineva dacă ştiu că este vinovat într-o anumită situaţie. Nu pot să dau primul ajutor într-un eventual accident, nu fac sportui extreme şi ar mar mai fi câte ceva…

Ce pasiuni mai ai în afară de muzică?
Îmi plac maşinile şi fotografia. Mi-aş dori să joc într-un film şi sper să intru în politică cât de curând.

Ce sacrificii cere cariera ta?
Nenumărate. Lipsa de lângă copilul meu în momente importante pentru el, precum serbările, examenele sau Revelionul. Nu lipsesc de la ziua lui şi nici de Crăciun, ocazii despre care vreau să cred că vor rămâne de neatins. În  ceea ce mă priveşte, eforturi financiare clare. Imaginea este întreţinută cu bani mulţi, dacă, bineînţeles, îţi pasă de acest aspect. Noi, artiştii, folosim cu încredere disimularea. Lăsăm necazurile acasă, tragem uşa după noi şi afară emanăm veselie şi bună dispoziţie.

Îţi planifici concediul?
Nu-l prea pot planifica. Meseria nu-mi permite. Spre exemplu, urmează să plec la mare în aceste zile. Duminică nu ştiam asta! Mă caracterizează spontaneitatea, aşa că nu-i nicio problemă când lucrurile se pregătesc din scurt.

Planuri pentru viitorul profesional?
Sper să finalizez următorul album de muzică bănăţeană şi cred că voi înregistra în radio şi câteva melodii olteneşti. Muzica dă aripi gândirii şi farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor.

Dacă ai avea ocazia să alegi alt anasamblu, care ar fi acela?
Nu ştiu dacă aş vrea să fac parte din alt ansamblu. Îmi place unde sunt şi înseamnă foarte mult pentru mine.

Dacă ai avea ocazia să-L întâlneşti pe Dumnezeu, ce L-ai întreba?
Nimeni nu poate face să ne simţim inferiori fără permisiunea noastră. Azi, cred că L-aş întreba de ce mă face vrednică de simţiri la care nu primesc răspuns.

Un sfat pentru prieteni?
Cea mai bună cale de a-ţi transforma visele în realitate este să te trezeşti, să înveţi reguli noi, apoi să încalci câteva. Să fii drept, bun, înţelept şi să nu-ţi lipsească ambiţia. Să nu te îndrăgosteşti niciodată de superiorul tău, deoarece totul se duce pe apa sâmbetei, mai ales poziţia ta.

A consemnat  Octavia Hantea

Categoria: Interviu

Tags: featured, roberta crintea