„Și noi avem ceva de spus!”

O altfel de teorie a relativităţii timpului

„Sunt elevă în clasa a XI-a la CNTV, profilul Mate-Info intensiv, dar planurile mele de viitor nu se prea intersectează cu Matematica. Visez să urmez cursurile Facultății de Jurnalism din New York. Îmi place să joc baschet, să călătoresc alături de prietenii mei și să gătesc în timpul liber”, spune Ioana despre sine.

Timpul a fost, este şi va fi întotdeauna perceput altfel. Ştiinţific, firesc sau absurd, coabitând cu determinismul, asemenea unui film, continuu sau unificat cu spaţiul, timpul face ca totul să se învârtă, dă sens vieţii şi naşte amintiri.
Înapoi în luna lui mai a anului curent, am prins în mreje timpul şi ne-am întors la începutul secolului XX, într-un alt ambient. Un ambient care a cinstit Târgul de pe Jiu sub denumirea de „Romanţă pentru Târgu-Jiu”. Casele D. Miloșescu şi C. Găvănescu ne-au fost gazde primitoare, iar noi am reuşit să le împărtăşim tuturor celor prezenţi poveștile lor. I-am onorat pe oaspeţi cu vals sau tango şi gesturi de bon-ton. Am fost pe rând chivuţe, coşari, florărese, doamne şi domni înstăriţi. În câteva cuvinte, am manipulat timpul, iar două epoci s-au îndrăgostit şi au redat farmecul de odinioară al oraşului. În luna lui septembrie ne-am gândit să gustăm din perioada interbelică. De data aceasta, însă vom răscoli mai adânc în trecutul urbei. Vom păşi în saloanele de altădată şi ne vom desfăta în casele negustorilor de pe strada Tudor Vladimirescu. Ne vom aminti de obiceiuri şi tradiţii. Vom descoperi destine şi amănunte ale vieţii de atunci şi ne vom bucura de un bal în cinstea toamnei.

Dar de ce asemenea acţiuni? De ce începutul secolului XX?

Cred cu ardoare că principalul factor care ne-a atras spre astfel de iniţiative a fost curiozitatea. Curiozitatea stârnită în primul rând de cei mai vârstă ca noi, care obişnuiesc să relateze despre urbea noastră de atunci, nostalgici fiind din cauza tinereţii trecute. Curiozitatea de a intra în pielea personajelor de odinioară. Curiozitatea de a pătrunde în febra anilor de apoi. Curiozitatea de a opune două lumi care sunt intersectate doar prin amintirile rămase, fie ele tipărite sau netipărite. Dacă e să aducem în discuţie începutul secolului XX, vom trece graniţele războaielor şi pragul tratativelor de pace. Vom trece prin umilinţe şi pierderi. Vom fi asupriţi şi sub presiunea celor ce ne-au asuprit. Vom ceda uşor sub spiritul delăsător românesc şi ne vom recupera teritoriile. Vom avea România Mare şi speranţe de mai bine consolidând legile democraţiei parlamentare. Dar dincolo de aspectele demografice şi politice ale perioadei acesteia, se ascunde o istorie ROMANTIZATĂ. O istorie a cărei frumuseţe şi rol au fost minimalizate de o evoluţie a României caracterizată de marile realizări datorate războaielor balcanice, înfăptuirii Marii Uniri, a iluziilor legate de alianţele interbelice, dar şi marilor deziluzii provocate de pierderile teritoriale. O istorie marcată de arta frumosului, a influenţelor bizantine întârziate. A romanţelor de pe străzile urbei. A eleganţei doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. A cadenţei cavalerilor. A prestanței feminine. A dansului şi a bucuriei. A plimbărilor sub felinarele aprinse în miez de seară. A declarațiilor măgulitoare. A poveştilor nemuritoare transmise din glas în glas. A poeziei. A intrigii. Şi, nu în ultimul rând, a tot ceea ce a însemnat meşteşug şi negustorie. A ceasornicarilor, a croitorilor, a tipografilor. A satului românesc cu tradiţii şi obiceiuri. A autenticităţii! Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre o eventuală istorie a contemporaneităţii. O istorie, ce e drept recentă, picantă şi controversată, care va pune accentul pe felul în care am trăit sub îndemnuri comuniste şi am recăpătat libertatea. O istorie a 30 de generaţii care sacrifică libertatea din 1989 încoace. O istorie care înfăţişează o societate deficitară la toate capitolele. O istorie în care ierarhia valorilor şi a principiilor o ia razna zi de zi. O istorie a societăţii care trăieşte cu grijile de pe o zi pe altă, care blamează sistemul, care trăieşte în contextul material şi uită de cel spiritual, care se îngrijeşte de aparenţă şi nu vede esenţa.
Ce e drept, fiecare dintre cele două epoci prezintă un pol negativ şi unul pozitiv. Un lucru e cert, însă. Prezentul este o urmare a trecutului. Nu o copie fidelă, doar o urmare. Aşa cum războaiele sunt urma unei violențe cronicizate. Aşa cum meșteșugul este urma unui eșec industrial. Aşa cum satul românesc este urma urbei monotone de acum. Aşa cum graiul românesc este urma unui limbaj neologic. Ideea clasică de timp e părtinitoare datorită felului în care oamenii percep „trecerea” timpului. Conştientizăm evenimentele dintr-un punct de vedere personal şi presupunem că aşa e peste tot. Abordarea clasică a timpului nu explică de ce percepem timpul astfel, dar ea dă naştere unei nostalgii, uneori apăsătoare, în raport cu trecerea acestuia. Iar dacă „trecerea” timpului într-o singură direcţie ne-o putem închipui asemeni unei iluzii, atunci ce ne opreşte să îi inversăm cursul? Teoretic, nimic! Acesta este probabil un alt motiv pe lângă cele amintite anterior pentru care alegem să ne întoarcem în trecut! Iar pe cei cu dor de odinioară şi celorlalţi împătimiţi ai călătoriilor în timp îi aşteptăm joi, 12 septembrie, pe la orele 17.00, pe strada „Tudor Vladimirescu” pentru a ne preumbla în Târgu-Jiul de altădată!

Categoria: Social

Tags:

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad