„Și noi avem ceva de spus!”

Trebuie să avem idealuri și să credem în ele!

Numele meu este Cristina Negucioiu, am 19 ani şi îmi doresc să devin actriţă. Am absolvit Colegiul Naţional Tudor Vladimirescu vara aceasta, iar în septembrie mă aşteaptă admiterea la U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti. Pot spune despre mine că sunt o persoană sociabilă, optimistă, creativă , îmi place să călătoresc, să cunosc oameni interesanţi, să văd locuri frumoase, lărgindu-mi astfel orizonturile.

Cred în puterea revelatoare a artei, indiferent de forma sub care aceasta se manifestă, cred că este de datoria noastră, a tinerei generaţii, să schimbăm mentalităţi şi să arătăm că se poate şi ALTFEL, că drumul îngust pe care societatea ne împinge să mergem, călcându-ne în picioare şi având idealuri efemere, nu este unica şansă de a atinge luminiţa de la capătul tunelului. Din contră, aceasta se va stinge pe parcurs atunci când vom înceta să mai credem in idealurile noastre, aşa cum Tinkerbell ar fi murit dacă nici un copil nu ar mai fi crezut în zâne. Visele sunt hrana sufletului, fără ele ne-am zbate mecanic în bezna tunelului, pierzându-ne treptat umanitatea într-o goană oarbă după bani, putere şi faimă.
De aceea trebuie să ne deschidem ochii minţii şi ai sufletului şi să vedem alternativele, care există, dar care se vor a fi suprimate. Societatea nu are nevoie de oameni deschizători de drumuri, ea are nevoie de oameni îndoctrinaţi, care să urmeze întocmai calea înspre tunelul întunecat şi să se complacă în mediocritate, fără a interoga realităţile înconjurătoare, fără a încerca să schimbe ceva. Cum putem să spargem tiparele şi să ne manifestăm eul? În primul rând, cunoscându-ne cu adevărat şi fiind sinceri cu noi înşine. Nu este uşor să facem acest lucru, este o muncă individuală şi anevoioasă… Şcoala ne aduce la cunoştinţă o multitudine de informaţii, dar care au o valoare practică aproape nulă. Şcoala nu ne pregăteşte pentru viaţă, nu ne ajută să ne definim şi să ne descoperim menirea. În această situaţie, trebuie să căutăm sprijin în altă parte, iar formele alternative de cultură sunt de un real ajutor.
Fie că vorbim despre arte vizuale, muzică, teatru, film, literatură, toate aceste ramuri artistice sunt aduse aproape de noi, de către oameni dedicaţi scopului nobil de a propaga arta în rândul tuturor celor care simt că le lipseşte ceva în plan interior, celor care simt că au ceva de spus şi îşi caută forma de exprimare. Există foarte multe festivaluri care ne învaţă, pe cei mici deopotrivă cu cei mari, cum să simţim mai mult decât să gândim, descoperindu-ne astfel adevăratul eu şi o data cu acesta, noi forme de trai, de educaţie, de exprimare. Viziunea asupra lumii va fi mai amplă, orizonturile ni se vor lărgi, vom înceta să ne mai auto-limităm şi vom prinde curaj să facem ceea ce ne dorim cu adevărat, fără a ne lăsa abătuţi din drumul nostru de oameni frustraţi, care se zbat pentru a câştiga lupta cu viaţa, luptă pe care însă au pierdut-o demult, atunci când au încetat să creadă în visele lor şi în puterea lor de a schimba ceva. Potenţial există în fiecare dintre noi, trebuie doar să vrem să îl descoperim şi să ii dăm frâu liber.


Pot să vă împărtăşesc experienţele mele, care m-au ajutat să îmi găsesc calea şi să îmi încep procesul de descoperire a sinelui şi de îmbogăţire spirituală. Pentru mine, teatrul a reprezentat cheiţa deschizătoare de porţi înspre o altă lume unde cotidianul este metamorfozat în iubire şi frumos, unde tronează adevăratele valori. Eram în clasa a IX-a când am mers pentru prima dată la un festival de teatru, Ideo Ideis. Acolo am găsit o mare familie de oameni frumoşi care m-au primit cu braţele deschise şi care m-au învăţat să fiu eu însămi, să cred în mine, să îmi deschid sufletul şi să privesc dincolo de aparenţe, asemenea Micului Prinţ al lui Exupery. La Ideo am descoperit valoarea prieteniei şi a unităţii. Energia pozitivă care domneşte timp de o săptămână în Alexandria, oraşul mamă al acestui eveniment cultural, este un combustibil care ne alimentează sufletul timp de un an, până când vom reveni. Fiecare persoană din festival, de la organizatori la juriu, de la traineri la participanţi reprezintă o pagină din istoria festivalului, totul este posibil datorită oamenilor care cred în magia lui şi care îl ajută să crească de la an la an, „pas cu pas, idee cu idee”.
Ulterior, am mai participat la multe alte festivaluri, care cultivă aceleaşi valori esenţiale, pierdute din vedere de oamenii prea grăbiţi pentru a observa micile bucurii ale vieţii. Este minunat să vezi cum teatrul , muzica, filmul etc. pot aduce împreună oameni din toate colţurile lumii  şi îi pot uni în doar câteva zile, spărgând barierele lingvistice, rasiale sau religioase. Până la urmă, chiar şi tema unui astfel de eveniment este doar un pretext pentru a aduna oameni care cred in frumos, bine şi adevăr şi pentru a-i conecta. Beneficiile unei astfel de experienţe sunt inestimabile:  creativitatea şi imaginaţia ne sunt stimulate la maximum,  viziunea asupra lumii ne este schimbată; fiecare dintre oamenii pe care îi vom întâlni ne va ajuta să ne îmbogăţim în plan interior.
De fapt, aceasta este adevărata bogăţie, cea care generează împlinirea, fericirea atât de mult râvnită de mase.  Ea se găseşte în interiorul nostru, nu trebuie să o căutăm in exterior… Trebuie doar să redescoperim copilul din noi, cel care se bucura la auzul trilului unei păsări, la văzul unei flori sau la sunetul ploii. Aşadar fiţi voi înşivă, nu vă lăsaţi doborâţi de idei stereotipice, simţiţi mai mult si gândiţi mai puţin, TRĂIŢI!

Cristina Negucioiu

Categoria: Social

Tags: ,

Commentarii (2)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. Alina says:

    Cand bagam o etno?

    Thumb up 2 Thumb down 0

  2. Tonomat says:

    Asa zic si eu … si noi avem ceva de spus:))

    Thumb up 0 Thumb down 0

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad