„Și noi avem ceva de spus!”

De data aceasta, în paginile ziarului nostru la Rubrica „Și noi avem ceva de spus!”, se întoarce Ioana Ardereanu, o tânără cu o minte brici, pasionată de jurnalism. Pe Ioana o știți din edițiile precedente ale Gorj-Domino, dar pentru cei care acum citesc pentru prima dată articole semnate de această minunată fată, vă oferim și o scurtă prezentare a sa.

 

Jurnal de emigrant

„În septembrie împlinesc 18 ani. Sunt elevă în clasa a XI-a la CNTV, profilul Mate-Info intensiv, dar planurile mele de viitor nu se prea intersectează cu Matematica. Visez să urmez cursurile Facultății de Jurnalism din New York. Îmi place să joc baschet, să călătoresc alături de prietenii mei și să gătesc în timpul liber”, spune Ioana despre sine.

Statisticile oficiale arătau faptul că, în 2010, România se regăsea pe locul 18 într-o ierarhie a statelor cu cei mai mulţi emigranţi de pe Glob. Alarmant sau nu, situaţia nu s-a ameliorat în ultimii ani, dar, ce e drept, a stârnit o multitudine de dezbateri pe această temă. Dezbateri care de altfel nu şi-au găsit finalul nici până în ziua de astăzi.
În căutarea unei vieţi boeme, un tânăr domn împreună cu soţia sa au recurs la metoda cea mai sigură, anume emigrarea în ţările calde, acolo unde clima prieşte la toată lumea, la fel ca traiul. Sau invers. Desigur, motivele sunt nenumărate. Rata şomajului primează. Respectabilul domn, aflat la primul contact cu munca propriu-zisă, şi-a pierdut slujba, iar soţia dumnealui, casnică de fel, este în impas. Sistemul românesc le displace. Nu le este de niciun folos şi, în continuare, după sute de sesizări, nu primesc niciun ajutor concret. Cei doi se află în floarea vârstei şi se gândesc de asemenea la viitorul copiilor. Din vorbă în vorbă au aflat că în afară „umblă câinii cu covrigi în coadă”, cum ar spune o vorbă românească. Astfel, soţii au împachetat în grabă în urma unui angajament obţinut într-o altă ţară şi au emigrat fără gând de întoarcere. De-a lungul întregii şederi, tinerii căsătoriţi au trecut succint în revistă emigrarea.
12 august 2007- Am ajuns. Totul frumos. Totul bine. Ne-au dat locuință, ce e drept, nu nouă, dar ne acomodăm. Ne simţim emoţionaţi că începem o nouă viaţă.
1 septembrie 2007 – Am început să ne adaptăm. Astăzi am schimbat primele cuvinte cu cei de la muncă. Nu am înţeles pe de-a întregul, dar totul are un început.
12 octombrie 2007 – Munca ne solicită în întregime, iar timpul liber pentru noi aproape că nu mai există. Am reuşit să legăm ceva prietenii.
1 decembrie 2007 – Astăzi am primit vestea cea mare. Vom avea încă un membru al familiei. Suntem fericiţi că în sfârșit vom deveni o familiei adevărată. În continuare ne adaptăm şi simţim un real progres.
29 iulie 2008 – Astăzi e cea mai fericită zi din viaţă noastră. Cel mic e sănătos, iar noi, fericiţi şi optimişti, privim spre viitorul lui.
28 noiembrie 2008 – Ne descurcăm greu acum, că cel mic e printre noi. Cheltuielile sunt din ce în ce mai mari, însă încercăm să rezistăm. Ni se face dor de cei din ţară, cărora nu am avut timp nici să le scriem în acest timp.
3 martie 2009 – Am economisit şi astfel cel mic merge la o creşă în apropiere. Noi încă ne împărţim între lucru şi casă, iar timpul liber nu este tocmai unul din punctele noastre forte.
2 decembrie 2011- Au trecut patru ani de când ne-am stabilit aici. Chiar şi aşa, ne-am adaptat pe jumătate. Comunicăm mai mult şi asta ne face să fim încrezători în viitor. Cel mic este un as al limbii vorbite aici.
12 august 2012 – Situaţia devine precară, la fel şi condiția noastră financiară. Criza economică nu ne-a ocolit şi ne vedem nevoiţi să economisim din ce în ce mai mult. Nu mai ştim ce este: zi sau noapte. Lucrăm în permanență. Avem însă liniştea că celui mic îi este bine printre oamenii de aici. Facem tot posibilul să nu îi lipsească nimic.
7 noiembrie 2012 – Am rămas fără o sursă de venit din cauza crizei economice ce s-a adâncit se pare şi aici. Din ţară auzim veşti la fel de grave, dar ne gândim serios să ne întoarcem. Ne e dor de ai noştri.
1 martie 2013 – Ne aflăm în ţară. Situaţia nu este roz.
Cei doi soţi sunt în impas. Rata şomajului lăsată în urmă de ei a crescut alarmant, iar condiţiile de trăi nu s-au îmbunătăţit. Copilul lor se adaptează cu greu în şcolile din România, dat fiind faptul că nu îşi cunoaşte limba maternă. Locuinţa în care trăiesc în prezent este una socială, la fel ca venitul pe care îl primesc lunar. Ca o consolare vin însă apropiaţii, pe care îi revăd după aproximativ șase ani petrecuţi în străinătate. Personajele menţionate mai sus, respectiv experienţa acestora, sunt fictive şi vin să pună punctul pe „i” în toată această dezordine socială. Ceea ce am vrut să punctez în cele menţionate mai sus este partea negativă a unei alegeri, fie schimbări radicale din viaţă care poate marca în profunzime pe cei aflați în cauză. Este cât se poate de clar că situaţia emigranţilor români, mediatizată în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta, a ajuns la urechea fiecărui cetăţean din această ţară. Raportată la aceeaşi situaţie globală, cea din România pare să aibă rădăcini mult mai adânci şi consecinţe mult mai grave. Ca să creăm o rânduială în toată această conjunctură problematică, am putea afirma că totul porneşte de la mentalitate fiecărui om. Nimic special până acum, însă dacă am menţiona faptul că în ultimii ani această mentalitate a fost contaminată? Că să fiu mai explicită, 1 din 3 români se gândește serios să se stabilească în afară din cauza sistemului defect din România. Iar când spun sistem, ţin să mă refer la tot ceea ce ţine de politica guvernatoare şi nivelul de trăi, promisiunile încălcate şi nesiguranţa conducătorilor. Totodată, acelaşi român doritor să îşi lase în urmă originile, este sigur de faptul că în străinătate, doleanţele lui vor putea fi satisfăcute pe deplin datorită condiţiilor de organizare din respectiva ţară şi seriozitatea pe care o afişează. Acest român este gata să îşi părăsească familia, ţara de care simte repulsie şi să dea uitării toate amintirile ce pot crea o conexiune între el şi plaiurile natale. Toate acestea pentru a-şi asigura un trăi decent de care în România se îndoieşte puternic. E gata să îşi educe copiii într-o altă manieră. E gata să nu le amintească acestora tradiţii şi obiceiuri. E gata să nu le amintească originile şi implicit limba maternă. E gata să îşi dea familia şi pe el pradă globalizării. Desigur, eu am creionat situaţia într-un mod cât se poate de negativist, însă realist, dacă stăm să reflectăm. Sunt sigură, însă că există şi cazuri fericite, dar acelea se numesc excepţii și ştim cu toţii că ele nu sunt în număr mare.
Plecăm de la ideea că oriunde altundeva, dar nu acasă, ne va fi bine. Plecăm de la ideea că oriunde altundeva, dar nu acasă, vom avea tot ce ne dorim şi tot ce am visat în copilărie. Plecăm de la premisa că oriunde altundeva vom simţi adevărata fericire, dar nu acasă, pentru că acasă mereu vom dori altceva decât avem. Tindem să le avem pe toate şi de fapt ne lipseşte esenţialul. Probabil, acesta este un adevăr care a marcat ultimele două decenii de când există libertate gratuită. Ne întrebăm de ce, dar ştim răspunsul. Blamăm în stânga şi dreapta, dar este clar că noi suntem de vină pentru întreg sistemul care ne împinge spre afară. Anterior am menţionat cuvântul globalizare, dar nu din întâmplare. Este clar că nu numai noi, românii emigranţi, suntem în această situaţie, dar noi suntem o parte importantă a acestui proces.
Noi facem ca acest lucru să devină posibil, dar oare dacă se împlineşte, ce se alege din identitatea noastră ca ţară, cu tradiţii şi obiceiuri? Am vorbit în calitatea unui adolescent care e în pragul unei alegeri decisive pentru ce urmează. Am vorbit în calitatea unui adolescent cu aşteptări mari de la viaţă şi dorinţa de cunoaştere. Am vorbit în calitatea unui adolescent care vrea să cunoască ce e în afară, dar să se întoarcă să împărtăşească tuturor din experiențele lui în ţară. O ţară curată din toate punctele de vedere, cu un sistem curat. O ţară în care oamenii nu vor mai fi nevoiţi să plece bucuroşi şi să se întoarcă trişti.

Categoria: Actualitate

Tags: ,

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad