Sindicatele din CEO – de la buzunarul „patronilor” către desfiinţare

Am mai vorbit o dată despre ce anume trebuie să facă o „amărâtă” de grupare sindicală într-o societate normală. De când a fost inventată noţiunea, nenorociţi sau şmecheri – după caz, evident – s-au dat peste cap să le fie lor bine, ca lideri, nicidecum amărâţilor pe care ar trebui să-i reprezinte. Cum „modelele” se transmit, nişte „unii” din mineritul şi energia gorjeană au pus-o de-un sindicat la scurt timp după marea fâsâială din decembrie 1989. Deschiderea românilor spre Occident s-a manifestat brusc al dracu’, aşa încât lucrurile nu au urmat un curs firesc. S-au ars paşi, s-au parcurs prea repede etape. Cert este că aceiaşi „unii” au văzut cam ce presupune mişcarea sindicală în alte ţări şi au vrut să scoată ce e mai bun din ea… pentru ei. Au intuit excelent forţa unei astfel de grupări şi beneficiile pe care le poate aduce aceasta. Uite aşa a început mişcarea sindicală în minerit: Rovinariul, Turceniul şi alte entităţi din domeniu au aderat la noul „must have” social – sindicatul. Oamenii, speriaţi de schimbările aduse de îndepărtarea cuplului Ceauşescu, au trecut sub protecţia sindicală. Cum s-au şi lăsat manipulaţi extrem de repede, nu e de mirare că s-a ajuns la anomalii precum mineriadele, iar efectele groaznice nu s-au lăsat aşteptate. Şi acum bucureştenii au frisoane când vine vorba de mineri, iar jandarmii nu-şi amintesc cu drag de Costeşti… Asta e, dar să nu uităm că ei nu au plecat spre Bucureşti de capul lor.

Încet-încet, la fostele entităţi energetice din Gorj au apărut, în decadenţa iminentă a societăţii, şi hienele cu chip de lideri sindicali. Ridicaţi din rândul lor, minerii au fost impresionaţi că oameni ca ei le vor reprezenta interesele. Speranţa de a avea o viaţă mai bună i-a făcut să le acorde şmecherilor din sindi(că)cat nişte drepturi fantastice. Aşa au ajuns nişte lepre să hotărască destine, să decidă cine vine sau pleacă de la cârma oricărei cariere sau complex energetic, să aleagă tot ceea ce le poftea sufletul – în numele sindicatelor pe care le conduceau. Unii munceau şi produceau, iar jigodiile stăteau şi culegeau… roadele muncii minerilor. Aşa s-au iţit capetele unor patroni peste producţia sau bunurile sindicatelor. Atenţie, nu vorbim de directori sau şmecheri din afara sistemului, ci de reprezentanţii minerilor şi energeticienilor. Au apărut, evident, vile, palate, maşini peste maşini, conturi exorbitante în lei, dolari şi euro, deplasări de lux şi multe alte asemenea privilegii. Totul, repet, pe spinarea şi în numele mişcării sindicale. Băi, aţi fi voi şmecheri, dar să nu uitaţi că tot ceea ce aveţi este clădit pe munca şi naivitatea celor mulţi. Iar ăia mulţi s-au cam săturat de ifosele voastre de fete mari şi apucături de curve.

Este posibil acum să aveţi nevoie disperată de susţinerea celor pe care i-aţi batjocorit, căci administraţia este pe cai mai mari ca niciodată şi cam vrea să vă… radă. A apărut dihonia între şefuţii de sindi(că)cat, iar sfârşitul pare iminent. Credeţi voi că vă mai ajută oamenii simpli de care v-aţi bătut joc? Noi nu credem, aşa că vă transmitem mult pa! Şi beliţi ochii mari ca melcu’, se cam strânge laţu’…

Categoria: Editorial

Tags:

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad