Statul e stabilizat de un psihotic: Daju

(6 votes, average: 4.33 out of 5)

 Loading ...

Mult folclor a tot doinit prin urbea noastră legat de acest personaj. Sincer, nu am crezut, pentru că ştiu din propria experienţă că omul, atunci când nu are ce face, inventează, exagerează şi chiar croşetează proiecţii halucinante pe care ajunge să le creadă ca fiind adevăruri. Pentru a înţelege, trebuie să fac o scurtă precizare: mi-am manifestat intenţia de a participa la preluarea spitalului Bumbeşti-Jiu în regim de asociere în participaţiune, cu scopul de a deschide o unitate medicală în regim permanent, capabilă să trateze omul ca fiinţă şi nu ca materie, ca număr de inventar. La această hotărâre am ajuns determinat de dezinteresul culpabil al medicilor care lucrează în sistemul de stat. În principiu, autoritatea locală nu se obliga la nimic, urmând ca toate obligaţiile de reamenajare, de refacere a fluxurilor, retehnologizarea acestei unităţi sanitare să rămână în seama mea. În concluzie, ar fi trebuit să cheltuiesc mulţi bani. În discuţiile pe care le-am avut cu primarul oraşului Bumbeşti-Jiu, Bobaru, i-am spus în mai multe rânduri că, dacă găseşte o altă societate dispusă să se implice în acest proiect, eu cu mare drag renunţ şi chiar sunt dispus să dau o mână de ajutor. Din păcate, nimeni nu s-a înghesuit, fiindcă nu e vorba de o afacere, ci e vorba despre un act filantropic. Aşa stând lucrurile, mă aşteptam ca o parte din oameni să-mi mulţumească sau să se bucure că există un nebun care, pe banii lui, vrea să facă ceva pentru comunitatea în care trăieşte. Asta pentru ca, peste mulţi ani, copiii copilului meu să poată spune: „Asta a făcut-o bunicul!”. O minte ale cărei circumvoluţiuni sunt active ştie că lucrurile chiar aşa stau. 80% din bugetul unei astfel de activităţi se cheltuieşte cu munca vie, iar minim 40% reprezintă cheltuieli curente şi de întreţinere. Diferenţa nu înseamnă profit, înseamnă subvenţii. Cu toate astea, nu numai că nu am primit laude, ba chiar am fost înjurat şi acuzat de tot felul de aberaţii. Sursa acestor deviaţii de la o logică primară îi aparţine domnului Narcis Daju. N-am dat niciun fel de importanţăa acuzaţiilor lui, care sunt psihotice. O să vedeţi mai târziu de ce spun asta. El, în nu ştiu ce scop, a sunat toţi „sfinţii”, acuzându-i şi chiar ameninţându-i că, dacă vor da spitalul unei firme de apartament, în spatele căreia se afla Făget, va ieşi rău, subliniind că eu, dar mai ales Făget, conducem judeţul. În mod normal, n-aş avea ce să comentez, dar totuşi nu mă pot abţine să nu-i spun că, dacă eu aş conduce judeţul, bunăstarea din acest ţinut ar fi mult mai mare. Dacă de mine ar depinde, preşedinte al Consiliului Judeţean ar fi Viorel David, Ion Ruşeţ sau Toni Mihail Greblă, iar primar Ion Pau. Presa nu ar mai trăi ca în zilele noastre, numai din şantaj. Apropo, Dajule, de unde ai bani să tipăreşti vasul cu lături? Din publicitate, nu-i aşa? Pe mine, acest ziar mă costă o cârcă de bani lunar. Şi, spre deosebire de tine, nu numai că nu ştiu ce se scrie, dar nici nu-l citesc în fiecare zi, pentru că aşa cred că e normal şi moral. Cu toate că sunt mulţi imbecilii care spun, obişnuiţi cu de-ai ca voi, cum că eu aş fi în spatele tuturor articolelor. Probabil că mulţi se întreabă de unde am eu bani. Le spun aşa, pentru liniştea lor, că am avut şansa descoperirii unei comori lăsate de regretaţii mei bunici. E adevărat că de multe ori îmi vine să-mi bag ceva în ceva şi să renunţ, pentru că nu e normal ca pe banii mei, pe bunele mele intenţii, în loc de mulţumiri să primesc înjurături. Apropo de presă, Dajule, aş vrea să te întreb dacă eşti în stare să spui un singur nume din oraşul ăsta de care ziarul Gorj Domino nu a scris. Şi când spun nume, mă refer la oameni care se află în slujba comunităţii. Dacă tu reuşeşti lucrul ăsta, eu îţi fac ziarul cadou. Dar, dacă totuşi voi lua spitalul de la Sadu, promit să amenajez un salon special pentru tine şi să înfiinţez o secţie de Psihiatrie. Ceea ce este foarte important şi trebuie să ştii e că de la mine nu vei primi niciodată bani şi nici măcar poponeţul tău nu va avea onoarea de a face cunoştinţă cu şpiţul meu. Că doar are şi pantoful meu demnitatea lui! Asta aşa, că tot mintea ta bolnăvicioasă m-a făcut interlop. Nu m-aş mira dacă mâine ai spune că am făcut trafic de droguri şi am fost înrolat în armata lui Bin Laden; la mintea ta găgăuză, mă pot aştepta să mă faci şi criminal de război. Dar nu poţi, că n-am vârsta, ce să faci?! Fie nu-ţi rămâne nimic decât să exagerezi în privinţa anului naşterii mele, fie să te duci la Pasarelă. Sincer, nu-i pot da prea mare importanţă, pentru că nu am de ce. Dacă ar fi avut doar un interes gazetăresc, normal ar fi fost să cerceteze, să se documenteze şi să dea în vileag eventuala escrocherie pe care aş fi făcut-o în această situaţie. Or, la modul în care s-a comportat el, asta nu are treabă cu gazetăria, ci mai degrabă cu şantajul, cu ameninţarea. Că este iscoada pe care o folosesc grupurile de interese care vor să controleze şi chiar să destabilizeze statul, asta este, după părerea mea, evident. Însă, în niciun caz nu depinde de mine să fac ceva în acest sens, cu toate că un stat slab îi afectează în primul rând pe cetăţeni, dar nu pot eu să le arăt instituţiilor statului ceea ce ele nu vor să vadă. L-am înjurat pe Băsescu când spunea că grupuri mafiote încearcă să penetreze România. Şi avea mare dreptate. Nu numai că penetrează, dar, în unele situaţii, ajung să şi conducă anumite instituţii pe care chiar le folosesc în scopuri exclusiv financiare. Spunea, printre altele, că e vorba de o firmă de apartament. Afirmaţie adevărată. Dar întrebarea este: o firmă nou-înfiinţată nu are dreptul legal de a începe o activitate nouă? Asta ca o întrebare retorică, pentru că, în realitate, lucrurile ţin de legislaţie, şi anume înfiinţarea unui spital nu poate fi făcută decât pe o firmă cu obiect unic de activitate. Şi atunci, fie înfiinţezi o firmă nouă, cum s-a întâmplat în cazul meu, fie e vorba de o firmă care a avut o activitate în domeniu şi atunci are un portofoliu bogat. În altă ordine de idei, obsesia lui legată de Făget nu-mi este deloc cunoscută. Cred că asta e exclusiv treaba lor. Ce pot spune însă este că eu am făcut afaceri înainte de a-l cunoaşte pe Făget, iar acum relaţia dintre noi doi e una de amiciţie, cu destul de multe animozităţi legate în mod special de principii existenţiale. Eu n-am nicio afacere cu el, nici măcar la femei nu mergem împreună, din simplul motiv că el susţine că nu se duce. Este adevărat însă că are o firmă de pază la care şi nevastă-mea este acţionar. Dar asta nu înseamnă că, dacă nevastă-mea este acţionar într-o firmă, eu sunt buricul pământului. În primul rând, pentru că am suficient orgoliu şi demnitate; în al doilea rând, pentru că nu s-ar putea. Dar acceptând totuşi că raţionamentul lui e adevărat, şi anume că nevastă-mea e asociată cu Făget şi oarecum şi eu aş avea implicaţii în această afacere, atunci, operând cu aceleaşi date, şi el are implicaţii în Serviciul Român de Informaţii, acolo unde lucrează soţia sa. Ceea ce nu cred, cu toate că el susţine contrariul. Ba mai mult, afirmă cu nonşalanţă că Direcţia Gorj a SRI-ului e ţinută în cârcă cu informaţiile furnizate de el. Sincer, nu cred asta, dar dacă, împotriva gravitaţiei logice, adevărul ar fi ăsta, atunci s-ar putea explica multe, şi anume de ce grupurile de interese care se află în spatele lui controlează şi fac oarecum jocurile mafiote de la nivel local. Şi nu prea ar mai fi multe de făcut. Dar să sperăm că este doar trâmbiţarea unui mitoman. Cred, sincer, doar că e nebun. Şi pentru asta îl compătimesc. Din bun-simţ şi curiozitate, am îndrăznit să-l sun ieri ca să-l întreb sau să-i ofer orice lămurire legată de obsesiile sale, în speranţa că îl vor ajuta la o însănătoşire mintală. Aşa cum i-am spus şi lui, discuţia am înregistrat-o şi am purtat-o în prezenţa a doi martori, însă ce mi-a fost dat să aud m-a determinat să nu depun nicio plângere penală, ci doar să mă rog la bunul Dumnezeu să aibă grijă de boala lui, care, netratată, poate degenera în acţiuni periculoase şi pentru sine însuşi. Din bun-simţ pentru cititori şi mai ales pentru anumite persoane, n-o să pot reda toate stupizeniile acestui domn. Spunea Narcis Daju că: nu are nimic cu mine, chiar crede că aş fi fost un bun administrator, însă modul cum am obţinut spitalul (??), şantajându-l pe Ion Călinoiu, i se pare imoral. Rămas perplex la auzul aceastei afirmaţii, ţinând cont de faptul că nu am vorbit niciodată cu Ion Călinoiu despre acest subiect, cu excepţia unui telefon pe care i l-am dat în urmă cu ceva timp, când, la modul ironic, l-am întrebat dacă e adevărat că mi-a făcut spitalul cadou, am vrut să aflu de la Daju în ce a constat şantajul; nu mică mi-a fost mirarea să aflu că acesta susţine că raţionamentul său se întemeiază pe supoziţia conform căreia campania legată de spitalele din Gorj a încetat tocmai pentru ca Ion Călinoiu să-mi ofere drept cadou spitalul de la Sadu. Că Narcis Daju e sărac cu duhul, o confirmă însăşi realitatea, pentru că nu numai că n-am primit cadou spitalul de la Sadu, ba dimpotrivă, şefii PSD-ului, Ion Călinoiu şi Florin Cârciumaru, le-au impus consilierilor din Sadu să nu voteze acest proiect. Deci, cum e, domnule Daju, cu cadoul? Asta apropo de ce ne aşteaptă când va veni PSD-ul la guvernare. Cârciumaru, în calitatea sa de preşedinte al PSD-ului, are şi altfel de interese,  ca locuitorii oraşului Bumbeşti-Jiu să nu aibă un spital în care să se trateze. De ce? Pentru că nu vor muşchii lui.

Dar asta nu e tot. A continuat să mă năucească spunându-mi că aş fi scris de relaţia pe care Ion Călinoiu ar avea-o cu soţia… lui… ?! În primul rând, pentru că nu cred, în al doilea rând, pentru că-i cunosc pe aceşti oameni şi, în al treilea rând, pentru că mi se pare o greţoşenie, nu pot publica numele rostite de Narcis Daju. Dar şi aşa dacă ar fi, intimitatea omului nu cred că poate face vreodată subiect de presă. De fapt, nu poate face subiect de… nimic, pentru că omul, în intimitatea lui poate face orice, poate face şi diaree. Dar asta nu e posibil, ca vreun Daju să-i arate chiloţii. Descumpănit de cele auzite, i-am comunicat că, în mod normal, ar trebui să fac o plângere Parchetului, atâta vreme cât mă acuză de şantaj. Asta l-a făcut să-şi dea în petec toate simptomatologia clinică, zicând că pot să fac orice, că el n-are timp de războaie cu mine, pentru că el se războieşte cu Caragea şi asta pentru că şeful Poliţiei, spune el, Daju, vrea să-l omoare, să îl aresteze. Această ultimă afirmaţie m-a determinat să nu mai fac nimic în ceea ce-l priveşte şi să-l las în voia propriilor halucinaţii. E clar, omul trebuie tratat, nu reclamat! Ca să poţi spune asemenea aberaţii, trebuie să fii într-o fază avansată. A mai continuat spunând că, dacă i se întâmplă ceva, ţinând cont de trecutul meu, nu-mi va fi bine, pentru că el e asigurat la Bucureşti. Nu ştiu la ce s-o fi referind, fiindcă asta m-a făcut să mă gândesc la trecutul meu şi, în afară de faptul că am fost afemeiat, nu-mi amintesc să fi fost implicat în vreun scandal în care să bat sau să iau bătaie de la cineva. E adevărat că sunt „mai zăpăcit”, după cum zic unii, dar de aici şi până la a spune că i se poate întâmpla ceva din cauza mea e cale lungă, că mii de ani i-ar trebui minţii lui Daju să-l ajungă; ea poate s-a stins demult în depărtări albastre, azi o vedem pe când nu-i, lucind… halucinaţii. Domnule Daju, după câte ai observat, ăsta este primul contact pe care l-am avut cu tine, curios fiind şi eu să văd de ce mă tot înjuri fără a sta de vorbă cu mine. Promit că e şi ultimul. Este treaba fiecăruia, în cazul nostru – şi a ta, cum îţi gestionezi viaţa. Responsabilitatea mi se pare a fi în seama celor care te cultivă, a celor care se folosesc de boala ta pentru a face lucruri murdare. Ca un bun creştin, îţi pot spune, cu sinceră compasiune, că cei care te folosesc vor fi cei dintâi care te vor arunca atunci când nu vor mai avea nevoie de tine. Boală, boală, dar, totuşi, nu reuşesc să-mi explic cum de poţi face public numele unui om cu care eşti într-o relaţie de un oarecare parteneriat, spunând că nevasta lui e curvă?

Citește și:

Datele în care s-a discutat preluarea Spitalului Bumbești-Jiu. Unde e afacerea?

Categoria: Editorial

Tags: daju, featured