Taxa pe mersul pe jos

Când s-a pomenit, prima dată, despre această taxă, toată lumea a luat-o în râs. A considerat că e un banc ieftin, dar bun, gustat doar atunci când amărăciunea lipsei de bani prin conturile administraţiilor publice era un vis. Acum, însă, acea lipsă de bani e o realitate, iar taxa pe mersul pe jos surâde multora. Unii chiar au pus-o în practică, şi dăm, aici, exemplu Primăria Săcelu.
Conform ultimelor informaţii, s-a instituit acolo, prin HCL, o taxă pentru intrarea în staţiunea Săcelu. Staţiune care, tot potrivit ultimelor informaţii, nu există. Primarul Voica are o iniţiativă oarecum trăsnită şi, în acelaşi timp, amuzantă, pentru că e prea ieşită din comun încât să fie adevărată. Lăsând la o parte titulatura de staţiune, pentru că, repet, nu există aşa ceva, trebuie precizat că locul unde se bălăceşte lumea în nămol ca să scape de reumatism este o proprietate a unei societăţi a statului. Mai mult, drumul de acces este unul public, zona respectivă este domeniu public, excepţie făcând, poate, cârciumile de peste drum de centrul de recuperare, care sunt private. Şi, dacă nu mă înşel, una din cârciumi ar avea o legătură indirectă cu primarul (ca să nu spun invers, că poate zice că-l acuz de ceva). În fine, nu contează ce şi ale cui sunt. Important este că taxa aceasta se pune pe intrarea pe o uliţă a comunei Săcelu, ca să fiu mai explicit. Şi pe uliţă poţi, eventual, să mergi pe jos până la intrarea în centrul de recuperare. Nu e domeniu privat, nu e vreun monument istoric, nu e o catedrală, nu e nimic, decât un drum de acces. Taxa asta este, practic, pentru ca tu, cetăţean care nu locuieşti în Săcelu, să te poţi plimba liniştit, până la intrarea propriu-zisă, în centrul de recuperare unde (era să uit!) plătiţi alţi bani.
Altfel spus, de două ori, pentru nimic. Chestia asta cu taxa pentru intrarea în Săcelu este, cel puţin din punctul meu de vedere, un fel de rovinietă pentru pietoni. Până la urmă, doar asta nu mai avusesem, că taxă pe apa de ploaie, din câte vă amintiţi, am avut. Dacă nu vă mai amintiţi, atunci reiau: acum mai bine de un an, la începutul lui 2009, dacă nu mă înşel, la Primăria Rovinari se discutau taxele şi impozitele locale. Una dintre aceste taxe prevedea nişte bani, pe care localnicii trebuiau să-i plătească pentru cantitatea de apă, care se scurge de pe garaje, în gurile de colectare a apei pluviale. Mai mult, era dată chiar şi o formulă de calcul a acestei cantităţi, cu anumiţi indicatori de la Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, în fine, tot tacâmul. Aşa că, pentru un garaj de 12 mp, în medie, cât are unul pe care şi-l face fiecare, în faţa blocului, plăteai cam o jumătate din chiria anuală de la Primărie, pentru acel spaţiu. Şi asta, doar pentru că, vreo câteva zile pe an, îţi ploua pe garaj. Interesant, nu?
Aşteptăm cu mare interes să vedem cam ce le mai trece unora prin cap. Cred că putem face un „Top 3”, dacă un alt „geniu” mai vine cu idei din astea…

Categoria: Editorial

Tags: featured