Un erou al Revoluției s-a bucurat de Universitatea

Marian Pîrvu este fascinant. Cu Știința în suflet a trecut peste drama trăită la Revoluție, a luat viața în piept și a reușit să-și depășească condiția. L-am găsit la meciul de la Târgoviște, strigând pentru alb-albaștrii săi. Sau, mai corect zis, el ne-a găsit pe noi.

 

La intrare în Târgoviște ne-a așteptat la volanul unui Volkswagen, cu avariile aprinse. Ne-a fost ghid pe străzile întortocheate ale vechii curți domnești până ce am ajuns la stadionul Chindiei. Când a coborât de la volan, m-a trecut un frison: am văzut curbele reci, metalice ale scaunului cu rotile. Și o întrebare: Cum naiba conduce?

Împușcat de militarii români

Povestea lui Marian Pîrvu am aflat-o în peluza craioveană, direct de la sursă: „Eram pe dealurile ălea de se văd în spatele stadionului cu oile la păscut. Aveam 13 ani. În zilele Revoluției m-au oprit niște cadre militare și mi-au cerut să le spun dacă văd vreo persoană suspectă. Vă dați seama, era interesant pentru mine și prietenii mei, eram copii – deja ne făceam planuri că o să prindem teroriști. Pe 25 decembrie, militarii m-au pus să le caut cel mai bun vin din zonă. Și m-au confundat cu un terorist și au început să tragă. Un glonț m-a lovit în obraz. Mi-am dat seama că nu e de joacă și am luat-o la fugă. Și atunci m-a mai lovit unul în coloană. De atunci spitale, lupta continuă pentru supraviețuire. Apoi procese cu cei care au tras, pe care le-am câștigat”.

Conduce și lucrează

Marian și-a depășit condiția. Are job, conduce mașina. „Am un dispozitiv special, nu e cu pedale, ci frâna și restul le am în dreptul mâinii. Lucrez la un centru de zi pentru persoane cu dizabilități al Primăriei Târgoviște. Am o viață activă, pot să-i instruiesc pe alții cum să treacă peste probleme de genul acestora, pe care le am eu… Vai, ce-a ratat decarul!“, exclamă la un șut peste al lui Voinea. „Hai, mă, băieți!“

„Din fașă țin cu Universitatea“

Deși din Târgoviște, Marian a fost suporter al Universității în meciul de marți. „Din fașă sunt cu Universitatea. Părinții mei sunt olteni, de pe Valea Oltului, de lângă Corabia. Și prima echipă de care am auzit, pentru care m-am bucurat a fost Știința. Urăsc Bucureștiul, să se știe asta. Steaua, nu Dinamo. Pe cuvântul meu, pe Steaua cel mai mult“, se destăinuie tânărul. Prima oară pe viu, pe alb-albaștri i-a văzut la Târgoviște: „Chiar aici, pe stadion. A fost un meci trist. Cu Victoria București, echipa securității de atunci. Craiovenii au fost bătuți chiar la propriu. Gică Popescu a primit o lovitură, nici nu mai spun unde, chiar de la arbitru, au fost și două goluri anulate pentru ai noștri“.

„La Craiova, stadionul vine peste tine“

Primul meci trăit de Marian pe „Oblemenco” a fost cu Urziceniul, dar cea mai frumoasă amintire e meciul cu Dinamo, „cu suporterii ăia în flăcări“. „La Craiova ai impresia că stadionul vine peste tine, e o senzație unică. Până acum mă duceam eu la meciuri, dar acum a venit și Universitatea aici. E o mândrie maximă că echipa Craiovei a venit să joace aici, la Târgoviște“.

Are sufletul împărțit

Marian a comentat și situația de acum din Bănie, cu două echipe. „Eu țin cu ambele echipe ale Craiovei. Dar nu înțeleg de ce oare nu ajung la un consens. Eu știu cine e de vină că nu se pot rezolva lucrurile, dar mă abțin. Primărița e prea frumoasă ca să fie vinovată“.

Categoria: Sport

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad